Resfințire de biserică în Eparhia Slatinei și Romanaților

Duminică, 24 noiembrie, Preasfințitul Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților a resfințit biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Oteștii de Sus, com. Cungrea, hirotonind preot pe diac. Emanuel Camen, pe seama bisericii „Sfântul Mina” din Slatina, potrivit episcopiaslatinei.ro.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a tâlcuit Evanghelia citită în cadrul Sfintei Liturghii: „Ar putea părea unora că Mântuitorul Hristos are ceva cu bogăția!… Atenție, însă, care este învățătura Lui cu privire la bogăție și sărăcie: nici bogăția și nici sărăcia nu pierd ori mântuiesc prin ele însele. Veți vedea bogați la care avuția naște îngâmfare, mândrie, autosuficiență, lăcomie, nemilostivire, împietrire, dar veți vedea și oameni cărora bogăția nu le-a luat mințile și nu le-a afectat credința ori dragostea față de Dumnezeu. Aduceți-vă aminte de dreptul Avraam care, deși era cel mai bogat om de pe pământ, striga din mijlocul bogăției lui: „pulbere și cenușă sunt eu”! (Fc. 18, 27) Și a iubit pe Dumnezeu atât de mult, încât a fost gata să-și jertfească nu doar bogățiile sale − ceea ce n-a făcut bogatul nostru de astăzi – ci pe propriul fiu, Isaac (Fc. 22). Un alt exemplu, tot din Vechiul Testament, este Dreptul Iov. Bogat, cu avuții nenumărate, pierzându-le pe toate acestea prin îngăduința Domnului, L-a iubit totuși pe El mai mult decât lucrurile cele pieritoare. Căci, deși și-a pierdut toată avuția, a rămas, totuși, credincios lui Dumnezeu și răbdător în suferință (vezi cartea Iov). Un altul, Iosif din Arimatea: sfetnic ales, bogat, dar mare admirator al Mântuitorului Hristos, I-a dăruit Domnului propriul său mormânt ca să fie îngropat în el (Mt. 27, 57-60). Și mai sunt și multe alte exemple de oameni pentru care bogăția nu a fost numaidecât pierzare. Hristos nici nu a afirmat că este cu neputință bogatului să intre în Împărăția Cerurilor, ci a spus doar că-i va fi foarte, foarte greu să-L iubească pe Dumnezeu și pe semenul său mai mult decât avuțiile sale… Atenție, că nici sărăcia nu este virtute, dacă nu este dublată de „sărăcia cu duhul”! Sărăcia poate și ea împietri, înrăi și neferici, ducând la hoție, la dorință de câștig urât, la invidie față de cei care au mai mult, ori la veșnică nemulțumire cu propria stare, lucruri ce nu vor zidi niciodată duhovnicește. Altundeva trebuie căutat înțelesul cu care Dumnezeu astăzi ne previne că bogăția este periculoasă − și anume că ne leagă inima de ea, ne răpește libertatea, făcându-ne robi ai ei. Or, Hristos nu-și dorește în Împărăția Sa robi. Ați văzut cum bogatul a cerut „să moștenească” Împărăția Cerurilor, adică să fie stăpân peste ea? Dar cum ar fi putut fi stăpân el, de vreme ce s-a arătat neputincios de a stăpâni peste sine și a fost robit de propria avuție, căci, având de ales între Hristos și avere, a preferat-o pe aceasta din urmă? Nu i-a convenit acest soi de Creștinism care cere totul! Și, de ce oare cere totul? Ei bine, cere totul pentru că numai atunci poți iubi „pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu totul cugetul tău, din tot sufletul tău și din toată vârtutea ta” (Lc. 10, 27), când ești gata să renunți la toate pentru Dumnezeu. A vrut desăvârșire bogatul: iată calea desăvârșirii!”.

Pentru efortul depus la restaurarea bisericii, Preasfinția Sa a acordat Distincția de vrednicie dlor: Primar Dorel Alexe, Ing. Ion Murguleț și Ing. Marin Stancu.

Comentarii Facebook


Știri recente