Flacăra Bisericii Ortodoxe, care este Biserica cea „una, sfântă, sobornicească și apostolească”, s-a aprins pentru prima dată pe pământ coreean în anul 1900. Biserica Ortodoxă din Coreea a întâmpinat dificultăți încă de la începuturile sale, dar în ultimele decenii a cunoscut o dezvoltare importantă. Astăzi, pastorația Mitropoliei Ortodoxe din Coreea include credincioșii ortodocși care vin din diferite țări ortodoxe cum ar fi Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Serbia, Belarus etc., dar și din SUA, Canada.
Potrivit site-ului oficial al Mitropoliei Ortodoxe a Coreei, primul misionar ortodox rus care a ajuns pe pământ coreean a fost diaconul Nicholas Alexeyef (1869-1952). A urmat apoi în luna ianuarie a anului 1900 arhimandritul rus Chrysanthos Setkofsky, care, odată stabilit în Seul (capitala Coreei de Sud), și-a dedicat misiunea pastorală ortodocșilor ruși de aici, dar și coreenilor convertiți la Ortodoxie. În anul 1903, părintele Chrysanthos a ridicat o capelă micuță, închinată Sfântului Nicolae, unde și-a început slujirea preoțească, muncind cu mult zel și sacrificiu.
Printre gloanțele războaielor
Ca urmare a războiului ruso-japonez (1904-1905), încheiat cu victoria japonezilor, toți rușii stabiliți în Coreea au fost forțați să părăsească țara. Așa se face că părintele arhimandrit Chrysanthos și apropiații săi s-au întors în țara natală. Micuța turmă ortodoxă coreeană a rămas fără păstor.
În perioada 1906-1912, un alt misionar rus, arhimandritul Paul Ivanofski, s-a stabilit în Coreea și a făcut ca Ortodoxia să înflorească încă o dată pe acest pământ.
Revoluția bolșevică și amploarea pe care a luat-o comunismul în Rusia au lăsat urme adânci în trupul Bisericii Ortodoxe Ruse, care s-a confruntat cu grele persecuții. Patriarhia Moscovei și arhiepiscopul de Vladivostok, sub a cărui jurisdicție se afla, la acel moment, comunitatea ortodoxă din Seul, nu au mai avut nici o punte de comunicare cu Coreea și nici nu au putut sprijini biserica asiatică, așa cum o făcuseră înainte, în timpul primelor două decenii de la înființarea sa. Astfel, Sfântul Sinod al Patriarhiei Moscovei, în data de 4 noiembrie 1921, a luat hotărârea (clasificată în documente cu nr. 1571) ca misiunea ortodoxă din Coreea să treacă sub jurisdicția arhiepiscopului de Tokyo (Japonia). De atunci și până în 1949, anul plecării ultimului preot rus din Coreea, arhiepiscopul de Tokyo a avut rol consultativ pe probleme de misiune, în țară, și i-a revenit responsabilitatea numirii și coordonării clerului din Biserica „Sfântul Nicolae” din Seul.
Totuși, ororile celui de-al Doilea Război Mondial și îndelunga suferință a poporului coreean, îndurată sub ocupația japoneză care a durat 35 de ani, la care se adaugă mișcările politice din Peninsula Coreea de la acea vreme, au influențat relațiile între comunitatea ortodoxă coreeană și Biserica Japoniei. Ca rezultat, comunitatea ortodoxă coreeană a fost izolată de restul comunităților eclesiastice ortodoxe din întreaga lume.
În anul 1950, a izbucnit războiul coreean. Singurul preot coreean ortodox, menționat în statutul Misiunii ortodoxe ruse în Coreea (1 mai, 2005), a fost părintele Alexey Kim Eui Han, care, capturat de nord-coreeni, a dispărut în cele din urmă. Artileria militară a distrus biserica din Seul, iar credincioșii ortodocși s-au risipit, în fuga lor de moarte. Așa se face că făclia Ortodoxiei în Coreea a fost, din nou, pusă în pericol de a fi stinsă.
Eforturi misionare
Prezența activă în regiune a arhimandritului grec Andreas Halkiopoulos a fost încununată de izbândă pentru credincioșii ortodocși coreeni, care au reușit să formeze o parohie în Seul. În timpul șederii sale în Coreea, clădirea bisericii a fost restaurată, orfanii coreeni au fost îngrijiți și hrăniți zilnic și sute de noi convertiți ortodocși au fost catehizați și botezați. Înainte de plecarea în Grecia a părintelui Andreas, un preot coreean a fost hirotonit în Tokyo, în data de 9 ianuarie 1954, în persoana părintelui Boris Moon, care a fost ales de membrii comunității ortodoxe din Seul.
Stăruia, totuși, o nemulțumire care trebuia rezolvată. Biserica Ortodoxă din Coreea nu aparținea niciunei jurisdicții eclesiastice, din cauza relațiilor tensionate, de la acea vreme, cu Japonia. Astfel, în luna decembrie 1955, membrii comunității ortodoxe coreene au organizat o adunare generală, în urma căreia au convenit să trimită o petiție patriarhului ecumenic Athenagoras, în care cereau să fie primiți sub jurisdicția sa eclesiastică.
Patriarhia Ecumenică a răspuns pozitiv cererii, asumându-și administrarea Bisericii Ortodoxe Coreene. Preotul Boris Moon, alături de oameni devotați Bisericii, a luptat cu eforturi supraomenești pentru a menține comunitatea restrânsă a credincioșilor ortodocși, pentru a salva proprietatea Bisericii, confiscată de Guvernul coreean, și pentru a construi, în cele din urmă, biserica în stil bizantin a Catedralei „Sfântul Nicolae”, în anul 1968, pe locul în care se află și astăzi.
Până în anul 2004, Biserica din Coreea a fost exarhat al Patriarhiei Ecumenice, sub supravegherea IPS Dionysios Metropolitan al Noii Zeelande, care era asistat, încă din anul 1975, de arhimandritul Soterios Trambas, hirotonit episcop-vicar în anul 1993.
În 2004, Biserica din Coreea a fost ridicată la rangul de mitropolie, iar episcopul Soterios a fost numit mitropolit, iar în mai 2008, mitropolitul Soterios a demisionat de bunăvoie și a fost ales mitropolit de Psidia. De atunci și până astăzi, Mitropolit al Coreei este IPS Ambrosios Zographos.
În prezent
În ultimele decenii, Biserica Ortodoxă din Coreea a cunoscut o dezvoltare semnificativă. Până în prezent, șapte preoți coreeni sunt repartizați în tot atâtea parohii, cărora li se adaugă doi diaconi. Alături de Catedrala „Sfântul Nicolae” din Seul, există parohii ortodoxe în orașele Busan, Incheon, Jeonju, Chun-cheon, Yanggu și Ulsan, precum și numeroase capele. În 2004, s-a construit Biserica „Sfânta Treime” din Pyongyang, Coreea de Nord.
Cei care doresc să primească botezul ortodox găsesc, în fiecare parohie, cursuri speciale de formare pentru catehumeni. Ortodocșii coreeni au la dispoziție o varietate de texte liturgice de bază, lucrări teologice și cărți de instruire spirituală, traduse în limba maternă, pe care le pot procura online, din diverse librării, de la Centrul de Misiune din Seul (de pe lângă Catedrala „Sfântul Nicolae”), dar și din Incheon. De asemenea, se țin prelegeri, seminarii în universități și în alte instituții academice despre Biserica Ortodoxă. Momentan, se fac eforturi pentru a construi un centru educațional patriarhal și o școală teologică nouă în zona Gapyeong. În anul 1996, la seminarul teologic a fost introdus în programă un curs intensiv dedicat studenților din India, Indonezia și Filipine, dintre care unii au fost hirotoniți, după absolvire, preoți și diaconi. Activitățile filantropice reprezintă o prioritate pentru parohiile ortodoxe din Coreea, din dorința ajutorării persoanelor nevoiașe și a vârstnicilor. În acest sens, există Centrul „Philanthropic” din Chuncheon și o grădiniță în Busan.
Pastorația Mitropoliei Ortodoxe din Coreea se adresează credincioșilor ortodocși care vin din diferite țări ortodoxe cum ar fi Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Serbia, Belarus, dar și din SUA și Canada.
Există două mănăstiri în cuprinsul Mitropoliei Ortodoxe din Coreea, una de maici, Mănăstirea „Schimbării la Față” (în Gapyeong,), și alta de călugări, Mănăstirea „Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat” (în Yanggu). (Documentar semnat de Raluca Brodner și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 28 noiembrie 2013)
