Sfânta Cruce rezumă în ea însăși întreaga operă mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu Întrupat. Crucea înseamnă renunțare, înfrânare, despătimire, eliberare și înălțare la Dumnezeu, iar în asumarea Crucii ni S-a făcut model Mântuitorul Iisus Hristos. De aceea, Biserica a rânduit ca în a treia duminică din Postul Sfintelor Paști, la Doxologia mare din cadrul Utreniei, în timp ce la strană se cântă „Sfinte Dumnezeule”, preotul îmbrăcat cu toate veșmintele preoțești, după ce va cădi Sfânta Cruce așezată pe Sfânta Masă, să ridice Cinstita Cruce împreună cu Procovățul și, ajutat de diacon, să o pună pe cap, după care, ieșind pe ușa dinspre miazănoapte, să vină în fața ușilor împărătești și să zică: „Înțelepciune drepți”! După aceasta va veni în mijlocul bisericii, iar acolo, fiind pregătit analogul, va pune pe el Sfânta Cruce. O va cădi în cele patru părți, în timp ce strana cântă troparul glasului al 6-lea, „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne și Sfântă Învie-rea Ta o lăudăm și o slăvim”! Urmează invitația tuturor credincioșilor să se închine, după care se începe Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
Aceasta este pe scurt rânduiala scoaterii Sfintei Cruci, un moment solemn, dătător de sfințenie, prin care Sfânta Cruce este cinstită, ea apărând ca o adevărată teofanie. Cei ce o sărută cu evlavie sunt încredințați că primesc ajutorul și sfințenia ce izvorăsc din razele nevăzute pe care le iradiază ea.
