Putem crește copii buni într-o lume frământată?

Se spune, pe bună dreptate, că un copil este oglin­da părinților săi, însă imaginea reflectată se schim­bă de la o epocă la alta. Lumea în care ne creștem copiii se schimbă rapid. Conflictul dintre generații este mai pregnant ca oricând, iar carierele părinților afectează de multe ori viața de familie. Nici mediile de informare nu ne vin în ajutor, ci, dimpotrivă, estompează valorile morale perene. Specialiștii au arătat în cercetările lor că nu sunt importante doar genele moștenite, mediul de viață, anturajul sau banii, ci o importanță majoră o au cantitatea și calitatea timpului petrecut cu copiii noștri, cum îi învățăm ce este disciplina, în ce fel ne manifestăm iubirea părintească, câtă răbdare avem cu ei și până unde merge toleranța noastră. Toate acestea sunt responsabile de construirea unei inte­li­gen­țe emoționale solide necesare pe tot parcursul vieții.

De când devenim părinți, ne străduim să facem tot ce știm că este mai bun și mai bine pentru pruncul nostru, dar „meseria” de părinte o învățăm odată cu ei. Oare vom putea educa acest micuț prunc neajutorat pentru a putea ajunge un adult de nădejde?

Pentru a crește un copil bun trebuie să folosim multe ingrediente esențiale – iubire, disciplină, iertare și lista poate continua -, dar să nu uităm că toate acestea trebuie ambalate într-o enormă grijă și răbdare.

De aceea, dragi părinți, trebuie să ne străduim să ne dăm seama de iubirea, speranța, inteligența, personalitatea, geniul, onestitatea şi de celelalte însușiri constructive ale copilului nostru, care îl vor ajuta pe acesta să își descopere potențialul. Felul în care gândim este felul în care acționăm. Sfântul Porfirie Kavsokalivitul spunea că-n mintea noastră trebuie să construim o fabrică de gânduri bune și astfel, oricât de grea va fi misiunea ce o avem de îndeplinit, va fi o bucurie.

Articol publicat în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente