În Duminica a doua din Post, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul le-a vorbit credincioșilor prezenți la Catedrala Patriarhală despre paralizia sufletească, întrebând retoric:
„Ce anume îi dă dreptul vrăjmașului să aducă o infirmitate sau o boală în viaţa unui om?”
Evanghelia acestei duminici vorbește despre vindecarea de către Iisus Hristos a unui „slăbănog”, un om paralizat, în orașul Capernaum, lângă Marea Galileii. În relatarea textului evanghelic, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul găsește răspuns întrebării mai sus adresate în modul în care Hristos reacționează înainte de a săvârși minunea.
Văzând întâi credința celor care l-au adus pe bolnav, Mântuitorul îi iartă mai întâi paraliticului păcatele, după care îl vindecă. Astfel, legitimitatea interogației, despre cum a ajuns diavolul să aibă drepturi în viața unui om, nu poate avea decât un singur argument:
„Răspunsul este, fără echivoc: păcatul. Păcatul este dreptul vrăjmașului în viaţa unui om”, a transmis episcopul vicar patriarhal.
„De aceea, în lucrarea aceasta de vindecare duhovnicească, de eliberare, bătălia nu se dă pentru a stabili cine este mai tare. Categoric Dumnezeu este Cel mai tare și vrăjmașul trebuie să plece. Dacă însă nu este rezolvată problema de drept, omul acela devine un câmp de bătălie, de stăpânire a puterii vrăjmașului”.
Cum anulăm acest drept al vrăjmașului?
Anularea legitimității vrăjmașului în viața unui creștin constă în conștientizarea ofensei aduse lui Dumnezeu prin păcat și totodată în pocăința săvârșită cu onestitate. Asemenea Vindecării Paraliticului din Capernaum, omul bolnav se face sănătos numai după ce este iertat de Dumnezeu.
Spovedania cu sinceritate a păcatelor înseamnă recunoașterea propriei stări de cădere și totodată dorința de îndreptare.
„Mărturisirea păcatelor nu înseamnă că spunem ceva nou lui Dumnezeu. Dumnezeu ştie deja tot ce s-a întâmplat, tot ce am păcătuit. Mărturisirea păcatelor înseamnă recunoașterea stării noastre, a faptului că am încălcat voia lui Dumnezeu și dorința de îndreptare”, a mai spus Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul.
Dincolo de afectele emoționale, pocăința este un act autentic de părere de rău, care presupune o schimbare a minții, dintr-un gând smerit de a transforma răul nostru interior în fapta de a face binele plăcut lui Dumnezeu.
„Mărturisirea păcatelor și pocăința nu înseamnă o văicăreală afectivă, emoțională. Pocăinţa înseamnă părerea de rău și hotărârea să nu mai facem păcatul respectiv. O astfel de mărturisire ne aduce vindecarea și iertarea lui Dumnezeu”, a transmis episcopul vicar patriarhal.
Recunoștință față de cei care îngrijesc bolnavii
La finalul cuvântului, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul și-a arătat recunoștința față de oamenii care îngrijesc bolnavii:
„Astăzi, se cuvine să ne amintim de cei care trebuie să se îngrijească de bolnavi, de oameni suferinzi, adică, practic, de majoritatea dintre noi, deoarece aproape nu există familie în care să nu fie vreo persoană bolnavă, ori suferindă”.
Episcopul vicar patriarhal a comparat medicul care insuflă speranța în vindecare cu un instrument prin care Dumnezeu lucrează:
„Niciun medicament nu îl ușurează pe bolnav atât de mult precum speranța dată de medicul său de la care aude cuvinte de îmbărbătare. Un medic care, pe lângă actul medical, reușește să insufle speranța în vindecare este un medic prin care Dumnezeu lucrează. De aceea în lucrarea de vindecare este atât de importantă compasiunea și dragostea”.
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul i-a îndemnat pe credincioși să viziteze bolnavii și să se roage pentru ei, așa cum au făcut cei patru prieteni ai slăbănogului din Evanghelia de azi.
Foto credit: Basilica.ro
