„Prin Jertfa Sa pe cruce, Mântuitorul Hristos ne oferă o perspectivă diferită asupra vieții și a morții, transformând moartea din înfrângere în biruință, omorând cu moartea pe moarte și folosind propria moarte ca modalitate de renaștere la o altă viață, dar nu una vremelnică, ci veșnică”, afirmă Preasfințitul Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei, în Pastorala de Paști.
„De-a lungul istoriei, moartea a reprezentat pentru om cel mai tragic moment al vieții sale, fiind privită ca sfârșit al existenței sale trupești și ca părăsire definitivă a acestei lumi materiale. Însoțită adesea de teama unui viitor necunoscut, marea trecere rămâne o experiență care, în mod firesc, naște frică și incertitudine”, scrie Preasfinția Sa.
„Scriitorul și filosoful Emil Cioran – de altfel și fiu de preot – spunea un mare adevăr, care definește și societatea de astăzi: Marele triumf al omului modern este întârzierea morții. Marea înfrângere este că nu știe ce să facă cu viața.”
Jertfa ca victorie absolută asupra morții
Ierarhul continuă, remarcând că moartea rămâne o certitudine a existenței fiecăruia dintre noi.
„Din acest motiv, iubirea de sine și iubirea pentru propria viață îl determină pe om ca, în situații critice, când viața îi este pusă în pericol, să devină chiar el pricinuitor al morții altora, în scopul conservării propriei vieți, iar viața împotriva vieții devine pricinuitoare de moarte”, precizează Episcopul Devei și Hunedoarei.
„Există însă și excepții, atunci când persoana devine capabilă de jertfă pentru binele celuilalt, o formă de dragoste lăudată de Hristos în Evanghelia Sa: Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi (Ioan 15, 13).”
„Viața jertfită pentru altă viață, având dragostea ca și argument, face ca moartea să devină pricinuitoare de viață veșnică, iar ceea ce părea înfrângere printr-un sfârșit al vieții în trup se preface în biruință și în renaștere la o altă viață, superioară materiei și vremelniciei”, subliniază Preasfințitul Părinte Nestor.
Despre moartea și învierea duhovnicească
„În curgerea vieții sale, omul gustă adesea amărăciunea morții trupește, prin suferința bolii, iar sufletește prin înfrângerea morală a diferitelor patimi, ceea ce îl provoacă și îl obligă la exercițiul morții și al învierii încă din această lume”, afirmă Preasfinția Sa.
„De fiecare dată, însă, renașterea este aducătoare de bucurie atunci când suferința este urmată de vindecare, iar ceea ce odată reprezenta cădere și înfrângere se transformă într-o experiență aducătoare de înțelepciune și de pedagogie a biruinței pentru viitor.”
Temelia păcii este iubirea
Episcopul Nestor explică faptul că, „prin Învierea Sa din morți, Hristos a biruit moartea, iar această biruință ne-o împărtășește și nouă prin Tainele și prin lucrarea Bisericii, prin împlinirea poruncilor și prin iubirea jertfelnică a aproapelui”.
„Astăzi, într-o lume frământată de conflicte și de lipsuri, de lupte pentru putere și de căutarea unor soluții pentru reașezarea ordinii și a armoniei globale, Hristos ne invită să ne reamintim că pacea lumii și comuniunea dintre oameni trebuie să aibă ca temelie testamentul pe care El l-a lăsat ucenicilor Săi înainte de Jertfa Sa pe Cruce: Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul (Ioan 13, 34)”, mai amintește Preasfințitul Părinte Nestor.
Citește pastorala integrală aici.
Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene
