Mântuitorul Iisus Hristos „S-a făcut și a rămas, cu adevărat, Fratele blând și Prietenul statornic al fiecăruia dintre noi, pe Care Îl chemăm în ceasul încercării, al singurătății, al rătăcirii lăuntrice și al durerilor pe care nu le poate vedea și înțelege nimeni, decât numai El”, scrie Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, în Pastorala de Crăciun.
„În momentele în care depresia ne istovește, anxietatea ne paralizează inima și singurătatea ne macină, Hristos rămâne Același: Cel Care ne însoțește și ne caută atunci când noi înșine nu mai avem puterea să ne căutăm.”
Hristos și-a asumat vulnerabilitatea noastră
Preasfinția Sa amintește că Hristos a venit în lume ca prunc – cea mai vulnerabilă făptură a creației, dependentă de dragostea și îngrijirea mamei – și într-o familie de condiție socială modestă, fără mijloace și fără protecție, în fața unei lumi dure, chiar brutale.
Și noi ne simțim adesea vulnerabili și singuri, striviți sub presiunea unei lumi grăbite, fragmentate și nesigure, în care valul informațiilor, avalanșa de știri și ritmul tehnologiei ne epuizează și ne tulbură, subliniază părintele episcop.
„Trăim adesea cu inima sfâșiată între dorința de a fi bine și neputința de a ne ridica, între frica de a nu pierde controlul și durerea de a vedea cum propriile puteri ne slăbesc. Ne aflăm lipsiți de repere stabile, de îndrumare, de adăpost sufletesc și, uneori, chiar de cineva căruia să-i putem încredința durerile inimii”, scrie Preasfinția Sa.
„Neliniștile ne inundă, grijile ne răpesc pacea, iar agitația cotidiană ne îndepărtează de noi înșine și de cei pe care îi iubim, făcând ca viețile noastre să semene, uneori, mai degrabă cu o mocirlă a neputinței decât cu un drum către Împărăția lui Dumnezeu.”
Nu suntem singuri niciodată
„Apăsați de întrebări fără răspuns, de nopți nedormite și de zbateri nesfârșite, uităm de faptul că nu suntem singuri niciodată, ci suntem împreună cu Mântuitorul Hristos”, precizează ierarhul.
Părintele Episcop Macarie observă că oamenii adesea încearcă să-și poarte singuri problemele în loc să le arunce spre Dumnezeu. Aceasta adesea ne aruncă în deznădejde, dar tocmai acolo ne așteaptă Hristos, scrie Episcopul Europei de Nord.
„Tocmai acolo, în cele mai întunecate adâncuri, unde se adună dureri, slăbiciuni, păcate și frici, Hristos Își face loc cu Lumina Sa blândă și pătrunzătoare care risipește întunericul, iar El Însuși – Marele Doctor – ne alungă frica și ne tămăduiește, arătând că pentru El nu există nicio rană pe care să nu o poată vindeca”.
Uitarea de Dumnezeu, cea mai mare patimă
Astfel, cheia stă în renunțarea la încrederea în puterea proprie și sprijinirea pe Dumnezeu.
„Sfinții Părinți ne învață că uitarea de Dumnezeu este cea mai mare patimă. Uitându-L pe El, ne lipsim de singura armă care poate birui întunericul: rugăciunea”, amintește Preasfințitul Părinte Macarie.
„De aceea, scump frate și scumpă soră, dacă simți că povara depresiei, a anxietății, a angoasei sau a singurătății apasă greu asupra ta, nu te teme! Nu ești singur! Nu ești pierdut! Nu ești fără scăpare! Ridică-ți privirea către Mântuitorul și rostește, neîncetat, cu toată nădejdea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa)!”
„Nu uita niciodată: Hristos Se apleacă întâi spre cei zdrobiți, spre cei triști, spre cei care plâng nemângâiați! Pentru tine S-a născut în ieslea cea săracă; pentru lacrima și durerea ta S-a smerit; pentru singurătatea ta a hotărât să Se facă Frate; pentru frica ta a venit să-ți dea pace și curaj, devenindu-ți Prieten! Așadar, în aceste zile binecuvântate ale Nașterii Sale, deschide-I ușa inimii tale! Cheamă-L, primește-L și lasă-L să-ți lumineze întunericul!” continuă părintele episcop.
O inimă nouă
„Și vei simți cum, încet-încet, în pieptul tău va începe să bată o inimă nouă, o inimă mai caldă, mai ușoară, mai vie! Vei simți cum gândurile negre se risipesc ca aburul la răsărit! Vei simți cum frica se stinge și în locul ei se naște o pace pe care nu o poate da lumea! Vei simți cum harul îți cuprinde ființa, făcându-te să înțelegi că nu ești singur niciodată!”
„Vei simți cum lacrima amară se preface în izvor de mângâiere, iar Hristos nu mai este departe, ci aproape, foarte aproape – în suflarea ta, în gândul tău, în fiecare bătaie a inimii tale, fiindcă El S-a născut acum în însăși ieslea sufletului tău a Betleemului tău lăuntric. Amin”, încheie Preasfințitul Părinte Macarie.
Foto credit: Episcopia Europei de Nord (arhivă)
