„A avea credinţă în Dumnezeu este forma sublimă de a spune că-L iubești. Încrederea în cineva, ca și credinţa în Dumnezeu, sunt expresiile iubirii care se află în sufletul nostru”, a transmis miercuri Episcopul Hușilor la hramul bisericii din Popeni, Protopopiatul Bârlad.
Preasfințitul Părinte Ignatie a spus că nu poți pretinde că iubești cu adevărat pe cineva dacă îți e rușine să fii văzut în public cu acea persoană, făcând o analogie cu cei care-și ascund iubirea față de Dumnezeu.
„Pentru creștinii din Biserica primară, apartenenţa la Hristos nu era numai una nominală, așa cum, din păcate, este pentru noi, cei de astăzi. Noi ne numim creștini doar cu numele”, a precizat episcopul.
„Așa cum, într-o împărăţie, actele oficiale sunt recunoscute prin sigiliul care poartă chipul împăratului și numai din momentul respectiv capătă autenticitate și veridicitate, la fel noi, creștinii, prin Taina Sfântului Botez și prin Taina Mirungerii, devenim ai Împăratului Hristos și suntem ai Lui cu întreaga noastră fiinţă”.
Întocmai cu Apostolii
Episcopul Hușilor a explicat de ce Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt „întocmai cu Apostolii”.
Convertirea Sfântului Împărat Constantin a fost similară cu cea a Sf. Apostol Pavel, tot printr-o experiență luminoasă. În anul 312, înainte de bătălia cu Maxenţiu de la Pons Milvius, i s-a arătat pe cer o cruce luminoasă și mesajul: „În acest semn vei învinge”.
„Convertirea Sfântului Împărat Constantin a avut loc în aceiași termeni, similari cu contextul în care a avut loc și convertirea Sfântului Apostol Pavel – tot în lumină”, a transmis Preasfinția Sa.
Cât de actuali sunt Sf. Împărați?
Episcopul Hușilor a evidențiat relevanța Sf. Împărați Constantin și Elena în contextul actual.
„Veţi spune: «Au trecut atâtea veacuri de la ceea ce au făcut important pentru Biserica creștină Sfinţii Împăraţi Constantin și mama sa, Elena. Care ar putea să fie relevanţa lor pentru astăzi, pentru vremurile noastre?»”.
„Este relevant faptul că ei erau, cred, mai moderni decât suntem noi, cei de astăzi sau pentru cei care insistă foarte mult ca trăirea credinţei să fie o chestiune pur privată, la nivelul familiei și a casei. Este adevărat și acest lucru, că trebuie trăită profund, în inima noastră, dar dacă o trăim profund în inima noastră, ea se revarsă și în afară, la fel ca iubirea”.
Cât ne asumăm credința?
Preasfințitul Părinte Ignatie a punctat importanța iubirii, care se revarsă din inimă în exterior. De asemenea, episcopul a vorbit despre asumarea credinței în mod public, însă cu delicatețe și discreție, fără a deveni ușor rizibili.
„Când iubim pe cineva, cu câtă bucurie vorbim despre acel om la care ţinem, pe care îl preţuim. Nu o să spunem: «Stai în inima mea. Nu o să vorbesc nimănui, niciodată, în niciun context, despre tine.» – e clar că atunci nu este o iubire asumată”.
„Însăși iubirea este cea care ne dă bucuria de a vorbi despre cel pe care îl iubim. Așa este și cu credinţa. Credinţa este o iubire asumată la nivelul vieţii publice”, a conchis ierarhul.
Foto credit: Episcopia Hușilor
