În prima scrisoare pastorală de Sfintele Paști, Episcopul Benedict al Sălajului scrie despre poverile lumești care vin însoțite de generozitatea prezenței lui Dumnezeu. Învierea lui Hristos nu este o promisiune viitoare, ea ține omul ancorat în prezent ca să simtă dinainte realitatea vieții veșnice.
„Un început tot timpul este și greu, dar este și generos. În același timp, aduce cu sine provocări majore și lucruri peste puterea noastră. Dumnezeu nu ne dă doar cele pe care le putem duce, ci și unele lucruri peste puterea noastră, pentru a le purta împreună cu El. Tocmai de aceea începutul este și generos. Și aceasta este măsura lui Dumnezeu”, a transmis PS Benedict.
Preasfințitul Părinte Benedict a fost întronizat în luna aprilie Episcop al Sălajului. Astfel, Preasfinția Sa își începe misiunea în preajma Paștilor, sub semnul unui alt început, exprimând convingerea că a fost trimis de Dumnezeu:
„Dumnezeu a rânduit să vă devin păstor în preajma sărbătorii Paștilor, sub semnul unui nou început. Și am primit această misiune crezând cu tărie că Dumnezeu mă trimite în această eparhie. Aceasta este conștiința care mă face să stau în fața dumneavoastră cu nădejdea că mă veți primi cu brațele deschise”.
Ierarhul promite să fie mereu aproape de credincioși, urmând exemplul Păstorului cel Bun.
Prezentul întâlnește viitorul
Din cele consemnate în scrisoarea pastorală, viața este o trecere, cu toate bucuriile și suferințele ei, ținând omul ancorat în prezent. Învierea lui Hristos însă propune o viață nouă, veșnică. Această promisiune nu este doar pentru viitor, ci începe deja odată cu viața de pe pământ.
„Ne este greu să vorbim cu toată puterea despre Înviere pentru că o simțim drept o realitate deși prezentă în preocupările noastre, totuși foarte îndepărtată”, a scris PS Benedict.
Potrivit episcopului, Paștile devin astfel momentul în care prezentul și viitorul se întâlnesc, iar omul are posibilitatea de a simți dinainte realitatea vieții veșnice:
„La Paști simțim fiorii unui început. Acum viitorul se amestecă cu prezentul, promisiunea nu rămâne doar o realitate de după moarte, ci se lasă gustată încă din această viață”.
„Posibilitatea simțirii vieții veșnice devine o garanție pentru ce va fi mai târziu. În felul acesta viața la timpul prezent capătă gust și mireasmă, se bucură de sens aici și acum, dar ne pregătește și pentru ceea ce va veni”.
Învierea ca un exercițiu zilnic
Pentru trăirea tainei Învierii ca un exercițiu zilnic al înnoirii, Preasfințitul Părinte Benedict identifică trei direcții de înțelegere.
Prima este la nivelul minții. Învierea înseamnă o înnoire a gândirii care ne ajută să vedem viața și lumea în mod frumos, prin aducerea-aminte neîntreruptă de Hristos. Așa cum arată și Sfântul Isaac Sirul, în acest fel, omul își liniștește sufletul, iar patimile, întristările și ispitele își pierd puterea.
„De vreme ce «cum ne sunt gândurile, așa ne este și viața». Vom încerca să gândim frumos, pentru a trăi frumos, dar și pentru a vedea lumea frumoasă”, a transmis episcopul Sălajului.
„Semnul acestei „învieri” în viața obișnuită se vede în bucuria unei nădejdi permanente ce vine dintr-o neîncetată aducere-aminte a lui Hristos. În termeni actuali, numim această stare «psihologie pozitivă» – ne ținem mintea în cer, stare ce ni se oferă în noaptea Învierii”.
Cuvântul care însoțește comportamentul
A doua direcție de înțelegere a Învierii este la nivelul comunicării. Verbele din Canonul Paștilor – a ne lumina, a cânta, a prăznui, a ne veseli, a lăuda – exprimă starea de bucurie și reînnoire adusă de Înviere, care se reflectă în felul în care vorbim și relaționăm cu ceilalți.
„Cuvântul nostru este purtător de veste bună, de bucurie, de entuziasm, de căldură, pentru că se hrănește cu ceea ce am primit în noaptea de Paști acel «Bucurați-vă!» și «Nu vă temeți!»”, a precizat PS Benedict.
„În acest context, Biserica ne cheamă să fim atenți la ce spunem, cum spunem și ce dăm mai departe. Suntem invitați să transmitem binele și lucrurile care zidesc și să blocăm urâtul care se înmulțește mult mai repede decât opusul lui. De noi depinde înmulțirea veștilor bune sau a celor murdare. Salutul «Hristos a înviat!» să răsune în tot ungherul”.
Al treilea nivel al trăirii Învierii este comportamentul care însoțește pretutindeni cuvântul.
„Învierea este o șansă a unui nou început, ca schimbare a minții, a felului în care vorbim și, deopotrivă, a modului în care trăim”, a conchis Preasfințitul Părinte Benedict.
Foto credit: Doxologia
