„Prin post și rugăciune întreaga ființă a omului se adună și se alipește cu tărie de Dumnezeu”, a subliniat protosinghelul Efrem Aichimoaie, în predica de duminică la Catedrala Patriarhală.
Părintele protosinghel a evidențiat atât lupta concretă cu patimile, cât și mijloacele prin care omul poate dobândi vindecarea și apropierea de Dumnezeu, pornind de la exemplul Sfântului Ioan Scărarul.
„Prin cinstirea acestui sfânt, ni se arată, totodată, cât este de importantă asceza pentru dobândirea sfințeniei. Sfântul Ioan Scărarul a descris această nevoință sau asceză în opera sa fundamentală pentru desăvârșire duhovnicească, anume Scara către Rai sau Scara virtuților”.
Virtuțile, cale spre Dumnezeu
Protos. Efrem Aichimoaie a subliniat că în opera Sfântului Ioan Scărarul viața duhovnicească este un parcurs treptat, în care fiecare virtute are locul și rostul ei.
„Treptele Scării sunt rânduite de autor din perspectiva vieții creștine, adică din punct de vedere al desăvârșirii morale, iar în acest sens, ele au o succesiune logică, însăși viața creștinului fiind un urcuș parcurs într-o anume rânduială, ce nu cunoaște limite decât în Dumnezeu”, a explicat părintele protosinghel.
„Dintre treptele virtuților enumerăm câteva, precum treapta a cincea – pocăința, treapta a opta – nemânierea, treapta a noua – oprirea de la pomenirea de rău, treapta a douăzeci și patra – blândețea, iar aceste trepte continuă spre ținta desăvârșirii duhovnicești și învierea sufletului”.
Credința și lupta pentru vindecare
Pornind de la Evanghelia vindecării lunaticului, slujitorul Catedralei Patriarhale a arătat că suferința acestuia reflectă, în plan duhovnicesc, starea omului dominat de patimi.
„Într-o interpretare a acestei secvențe se spune că apa este chiar această întreagă lume cu toate problemele ei pe care o putem compara cu marea tulbure, învolburată, în care, dacă nu suntem pregătiți, putem risca să ne pierdem viața sau putem risca să ne lăsăm duși de valul acestei lumi”, a spus protosinghelul.
„Cuvântul foc îl putem interpreta ca văpaia patimilor, a păcatelor, a plăcerilor lumești cărora li se lasă pradă mulțime de tineri, de persoane ce trăiesc departe de Dumnezeu, ce nu cunosc virtutea credinței și nici n-au dobândit instrumentele de întărire, de exersare a voinței”.
Protos. Efrem Aichimoaie a atras atenția că păcatul nu este doar o slăbiciune morală, ci o realitate care îl afectează profund pe om, deoarece „în spatele fiecărui păcat există un duh”, iar atunci când acesta pune stăpânire pe om, „ajungem să fim posedați de acel duh, care ne poate face muți, surzi, trândavi, lacomi, invidioși”.
În același timp, se arată și „calea vindecării de acești demoni în cuvintele Mântuitorului: Soiul acesta de demoni nu iese decât numai prin rugăciune și prin post”.
Îndemn la post și rugăciune
În partea finală a predicii sale, părintele protosinghel Efrem Aichimoaie a evidențiat că Postul Mare este un timp de întărire duhovnicească.
„Necontenit trebuie să purtăm cu noi aceste arme, după cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Tesaloniceni: Rugați-vă neîncetat!, și după cum ne învață Sfântul Ioan Scărarul, că cine se sprijină necontenit pe toiagul rugăciunii nu se va poticni niciodată”.
„Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu minte și rațiune înțelegătoare, ca necontenit să se înalțe spre El, să-L cunoască, să-L slăvească apropiindu-se de însuși Izvorul vieții. Ori, tocmai aici ni se împotrivește cel rău, spre a ne abate de la calea firească – ce este gândul la Dumnezeu – ocupându-ne mintea numai cu cele pământești, trecătoare”, a explicat slujitorul Catedralei Patriarhale.
„În lupta noastră cu păcatul nu putem izbândi singuri, și datoria noastră este să cerem ajutorul lui Hristos care a venit în lume ca să strice lucrurile diavolului. La această alăturare de Hristos ne îndeamnă și Sfântul Apostol Pavel spunându-ne: întăriți-vă în Domnul și întru puterea tăriei Lui”, a încheiat protosinghelul Efrem Aichimoaie.
Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu
