La Mănăstirea Sihla a fost oficiată luni seară slujba Privegherii de toată noaptea, pentru a marca împlinirea a trei decenii de la canonizarea Sfintei Cuvioase Teodora. Mănăstirea este situată în apropierea chiliei în care cuvioasa a trăit în post, rugăciune și asceză.
Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla a fost înscrisă în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române în data de 7 august, după sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului.
Decizia de canonizare a fost aprobată de Sfântul Sinod în data de 20 iunie 1992 și făcută publică prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992, care generaliza cinstirea în întreaga Patriarhie Română a unui număr de 62 de sfinți români sau care au activat pe teritoriul României.
Prin același act a fost instituită și Duminica Sfinților Români, celebrată în a doua duminică după Pogorârea Duhului Sfânt.
Începuturile de sihăstrie de la Sihla se pierd în negura istoriei, înainte de anul 1200. Prima menționare scrisă a Sihăstriei de la Sihla datează din 1326.
Schitul Sihla a fost întemeiat în 1731. Biserica principală, cu hramul Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, a fost construită din lemn în 1741, de familia Cantacuzino.
Înfățișarea actuală a bisericii Mănăstirii Sihla datează din 1813, când Arhimandritul Benedict, starețul Mănăstirilor Neamț și Secu, a reînnoit-o.
Biserica din deal a mănăstirii, denumită „Biserica dintr-un brad”, are hramul „Schimbarea la față” și a fost construită în 1763 de Ioniță Cantacuzino Pașcanul în amintirea prietenului său, Ioan Coroi, mort la vânătoare de cerbi în râpa din zonă, care azi îi poartă numele.
Peștera Sfintei Teodora de la Sihla se află între stânci, nu departe de Biserica dintr-un brad și de chiliile vechi de sub stancă.
În noiembrie 2011, schitul a devenit mănăstire.
Foto credit: Facebook / Leonard Dumitru Militaru
