Duminica a 18-a după Rusalii – Pescuirea minunată (Luca 5, 1-11)
„În vremea aceea Iisus ședea lângă lacul Ghenizaret și a văzut două corăbii oprite lângă țărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la uscat și, șezând în corabie, învăța din ea mulțimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc și lăsați în jos mrejele voastre ca să pescuiți. Și, răspunzând, Simon a zis: Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Și, făcând ei aceasta, au prins mulțime mare de pește, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el și pe toți cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor pești. Tot așa și pe Iacob, și pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Și a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Și, trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul și au mers după El.”
Textul Sfintei Evanghelii rânduit a fi citit astăzi, la Sfânta Liturghie, are o frumusețe literară și o adâncime teologică și duhovnicească aparte. Aflăm informații istorice esențiale privitoare la chemarea la apostolat a Sfinților Apostoli Simon-Petru, Iacov și Ioan, într-un context particular al pescuirii minunate în apele lacului Ghenizaret, prilej fericit pentru un nou început în viața acestora pe calea urmării lui Hristos. Poate că noi, niciodată, n-am fi auzit despre ei dacă ar fi rămas la bărcile lor de pescuit.
Urcând în corabia pescarului Simon, Mântuitorul învăța mulțimile. Din textul Sfintelor Evanghelii înțelegem că erau orele dimineții, pescarii din cele două corăbii spălându-și mrejele, după o noapte de trudă zadarnică în largul apelor Ghenizaretului. Cunoscând această situație, Mântuitorul îl provoacă totuși pe Simon să iasă din nou cu corabia în larg pentru a pescui, pregătind astfel convertirea acestuia. Cunoaștem răspunsul pescarului cuprins, pe de o parte, de îndoială, dorind parcă să-l convingă pe Iisus că n-ar avea nici un sens o nouă ieșire în larg, în urma eșecului experiat, deja, în timpul nopții (de câte ori nu se vor fi întors din larg fără pește…), pe de altă parte însă, urmând cuvântul Învățătorului său, și-a îndepărtat „corabia la adânc”. Luând parcă aminte la cuvintele Mântuitorului pe care le-am auzit la Sfânta Evanghelie din duminica trecută despre lepădarea de sine a omului, despre luarea crucii și despre urmarea lui Hristos, Simon se leapădă de sine și nu mai face ceea ce voia să facă, ci urmează cuvintele Învățătorului său.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
