Prezență arhierească la aniversarea bisericii din filia Zăvoi, parohia Dușești

În Duminica a optsprezecea după Rusalii, 22 septembrie 2013, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în parohia Dușești din Protopopiatul Beiuș, săvârșind Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie arhierească în biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din filia Zăvoi a acestei parohii, păstorită cu multă vrednicie de părintele Cornel Vilciuc, cu prilejul aniversării a treizeci și trei de ani de la sfințirea pietrei de temelie a sfântului locaș și a douăzeci și unu de ani de la târnosirea acestuia.

Ierarhul a fost întâmpinat cu multă bucurie de copii și tineri îmbrăcați în frumoase straie populare, de numeroși preoți și credincioși, atât din Zăvoi, dar și din localitățile învecinate, care au venit să ia parte la sărbătoare, după cum ne-a precizat Pr. Marian Popa.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Preasfințitul Părinte Sofronie a vorbit despre înțelesurile adânc duhovnicești și simbolice ce reies din chemarea la apostolat a primilor ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos, subliniind importanța felului în care răspunde fiecare om în parte la chemarea iubitoare a lui Dumnezeu:

„Din această pericopă evanghelică, a pescuirii minunate, aflăm cum Fiul lui Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, i-a chemat la apostolat pe cei dintâi ucenici ai Săi, care erau pescari, pentru a-i face pescari de oameni. Așa cum au adunat mulțime de pești în mrejele lor, au primit chemare sfântă de la Domnul Hristos, Cuvântul Veșnic al Tatălui, spre a prinde mulțime de oameni și a-i aduce în corabia Bisericii. Pentru că Dumnezeu l-a creat pe om nu spre pierzanie, spre moarte, ci spre viață veșnică. Dar la viața veșnică, după căderea protopărinților noștri Adam și Eva în păcat, noi nu putem ajunge altfel decât prin Noul Adam, Fiul lui Dumnezeu înomenit, născut din veci din Tatăl, fără de mamă, și, la plinirea vremii, născut din maică, fără de tată, din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, Noua Evă.”

„Prin urmare, Îl vedem pe Dumnezeu ca iubitor de oameni, dând pe Fiul Său Cel Unul Născut ca să moară pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. Iubirea lui Dumnezeu față de oameni nu cunoaște nici o umbră, nici o scădere, nici o împuținare, este desăvârșită, așa cum și Dumnezeu este desăvârșit, îndreptându-se spre toți oamenii, numai că nu toți oamenii primesc iubirea lui Dumnezeu și, de aceea, din păcate, nu toți pot să se mântuiască, pentru că nu toți își folosesc libertatea în sensul alegerii răspunsului la chemarea de iubire a lui Dumnezeu, ci Îi întorc spatele, preferând să asculte ceea ce egoismul din ei dictează, egoism care i-a dus și pe îngerii căzuți la pierzare.”

„În acest sens, pericopa Apostolului zilei, ce a pregătit urechile noastre duhovnicești pentru ascultarea Sfintei Evanghelii, ne îndeamnă să nu fim zgârciți, ci să fim darnici. În iubirea totală a lui Dumnezeu nu este umbră de zgârcenie, deoarece Dumnezeu este generos, este dăruitor și mare iubitor, și nimic din ceea ce face Dumnezeu nu face cu zgârcenie. Dumnezeu nu economisește iubirea Sa, ci o cheltuiește pe noi oamenii, chemându-ne ca și noi să fim asemeni Lui, adică să răspundem iubirii Sale.”

„Pentru a ne asemăna lui Dumnezeu și a-I urma Lui se cuvine ca în tot ceea ce facem să nu arătăm zgârcenie, strângere de inimă, ci dragostea noastră să fie totală, la fel cum este dragostea lui Dumnezeu față de noi, oamenii. Atunci când dăruim sau ajutăm pe cineva să nu o facem cu zgârcenie, ci din toată inima, cu mărinimie. Nu este ușor a face acest lucru în zilele noastre, când cultura în mijlocul căreia trăim cultivă mai degrabă egoismul, decât altruismul, singurătatea omului autosuficient, decât bucuria comuniunii de a fi împreună cu aproapele și în iubirea lui Dumnezeu cea veșnică și netrecătoare. Această cultură, însă, va trece și va păli, la fel cum au căzut, ca niște uriași cu picioarele de lut, toate marile civilizații ale omenirii care au pus pe prim plan egoismul, răutatea și păcatul, pe când cultura iubirii, pe care Dumnezeu Fiul întrupat a adus-o în lume și a lăsat-o prin Biserică moștenire lumii, nu trece niciodată și nu va putea fi distrusă de nici o forță.”

„Iubirea pe care Dumnezeu o arată în lume se manifestă și se mărturisește prin Biserică și în zilele noastre. Astfel, suntem chemați cu toții, toți creștinii, să ne apărăm valorile cele nepieritoare, arătând iubire față de aproapele, prețuire față de el, cu nimic fiind noi mai prejos decât înaintașii noștri.”

„De aceea, facem apel la frățiile voastre, cum facem apel la toți dreptmăritorii creștini din Eparhia Oradiei, ca, din ceea ce vă prisosește, să adunați și, sub coordonarea părintelui paroh, prin protopopiat și Centrul Eparhial, să dăruiți pentru frații voștri aflați în suferințe și încercări din județul Galați, arătându-vă, în felul acesta, dragostea voastră față de aproapele. Vă facem cunoscut că Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei a virat deja suma de 25.000 Lei în contul special deschis de Arhiepiscopia Dunării de Jos pentru sinistrați, iar parohia Oradea-Velența II a colectat și a trimis în localitățile afectate de inundații 40 de tone de grâu, urmând ca tot ceea ce se va aduna în Eparhia noastră pentru familiile greu încercate să ajungă direct la acestea, prin intermediul sectorului social al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.”

Deoarece în această Duminică, 22 septembrie 2013, este serbată Ziua Europeană de susținere a Inițiativei „Unul dintre noi”, inițiativă cetățenească aprobată și promovată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Chiriarhul Oradiei a făcut un apel pentru continuarea strângerii de semnături în întreaga Eparhie a Oradiei, în vederea susținerii Inițiativei „Unul dintre noi”:

„Apar în zilele noastre situații în care demnitatea umană trebuie apărată, situații în care integritatea ființei umane, din momentul conceperii și până când își încheie viața pe acest pământ, trebuie apărată. Există unele curente prin care oamenii sunt încurajați să trăiască în plăceri, iar atunci când vine suferința să abdice de la demnitatea vieții, să nu nască toți copiii care Dumnezeu îi dăruiește ci să îi lepede mai înainte de a se naște. Pentru toate acestea, Biserica are un cuvânt de spus, avortul și eutanasierea fiind considerate păcate grave, și trebuie ca noi toți, cei care facem parte din Biserică, să luăm atitudine și să apărăm demnitatea umană, ce este din clipa concepției ființei umane, să apărăm deci pe pruncii nenăscuți, cei care nu se pot apăra singuri, refuzând categoric experiențele pe embrioni umani.”

„De aceea, vă îndemnăm, cinstiți părinți și iubiți credincioși, să continuați a susține Inițiativa cetățenească „Unul dintre noi”, să completați corect și complet și să semnați, cei care nu ați făcut acest lucru până acum, formularele puse la dispoziție, pentru a se strânge un număr cât mai mare de semnături, și astfel să ne mobilizăm și să arătăm că este sub demnitatea umană a face experințe medicale pe embrioni umani. Așadar, prin această inițiativa, Biserica ne cheamă, pe fiecare dintre noi, să apărăm această mare valoare, care este viața omului.”

În cadrul Sfintei Liturghii s-au înălțat rugăciuni de mulțumire către Bunul Dumnezeu pentru ajutorul și binefacerile revărsate asupra comunității dreptmăritoare din localitatea Zăvoi, precum și rugăciuni pentru veșnica odihnă a fericiților și pururea pomeniților ctitori, miluitori și binefăcători ai bisericii, trecuți la cele veșnice.

Părintele Ioan Balint, protopopul Beiușului, Seghiștei și Șteiului, a adresat un cuvânt de bun venit Ierarhului, făcând o scurtă prezetare a istoriei dăinuirii pe aceste meleaguri a credinței dreptmăritoare, cu referiri speciale la localitatea Zăvoi. Părintele paroh Cornel Vilciuc, a mulțumit, în cuvântul său, Preasfințitului Părinte Sofronie pentru prezența la această frumoasă aniversare a bisericii din filia Zăvoi a parohiei Dușești. Preacucernicia Sa a punctat drumul construirii acestui sfânt locaș și dificultățile prin care s-a trecut înainte de anul 1989 pentru ca românii dreptmăritori din Zăvoi să aibă posibilitatea să se roage într-o biserică de zid, mulțumind tuturor celor care și-au adus aportul la zidirea și înzestrarea acesteia.

La final, Preasfințitul Părinte Sofronie a felicitat pe părintele paroh și pe bunii credincioși pentru frumoasa lucrare ctitoricească ce au săvârșit-o, precum și pentru activitățile pastoral-misionare și administrativ-gospodărești realizate, punând la inimă tuturor să rămână statornici și pe mai departe în dreapta credință, apărând valorile netrecătoare ale Bisericii strămoșești și transmițându-le, cu scumpătate, tinerei generații.

Situată în proximitatea șoselei ce face legătura dintre municipiul reședință de județ, Oradea, și orașul Beiuș, localitatea Zăvoi este o comunitate străveche de români ortodocși, a căror istorie este strâns legată de centrul de comună Sâmbăta. Prima atestare documentară a localității apare în 1674, sub numele de Cârpeștii Mici, denumire păstrată până în vremurile mai noi, când este schimbată în Zăvoi. Mărturie a existenței și păstrării dreptei credințe în satul Zăvoi sunt vechile biserici de lemn ce au ființat în această vatră, pe temelia ultimei dintre ele, datată de pe la 1850, fiind ridicată actuala biserică de zid cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, prin râvna celor 80 de familii de credincioși, oameni simpli, harnici, dar cu credință tare, ce se ocupă, din moși strămoși, cu agricultura și creșterea animalelor.

Comentarii Facebook


Știri recente