Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: Bunătatea lui Hristos eliberează oamenii de răutatea demonilor

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a V-a după Rusalii – (Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei) Matei 8, 28-34; 9,1

‘În vremea aceea, trecând Iisus dincolo de mare, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați ieșind din morminte, aceștia erau foarte cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Și iată, au început să strige și să zică: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești? Departe de ei era o turmă mare de porci păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceți-vă. Iar ei, ieșind, s-au dus în turma de porci. Și îndată, toată turma s-a aruncat de pe țărm în mare și a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații. Și, iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. Și, intrând în corabie, Iisus a trecut și a venit în cetatea Sa.’

†Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii ne arată puterea vindecătoare a Domnului nostru Iisus Hristos și, în același timp, dorința Sa de a elibera pe oameni de puterea duhurilor rele.

Mântuitorul Iisus Hristos a fost întâmpinat în ținutul Gadarenilor de doi îndrăciți care erau foarte răi, furioși și periculoși. Aceștia locuiau în morminte, înțelegându-se astfel că oamenii demonizați se află într-o stare de moarte spirituală. Cei doi îndrăciți sau demonizați erau plini de răutate și urau pe ceilalți oameni, purtându-se foarte violent cu ei. De fapt, nu ei înșiși se purtau violent cu oamenii, ci duhurile rele care puseseră stăpânire pe ei. Evanghelia ne arată că duhurile rele care îi stăpâneau pe acești doi oameni se foloseau de vocea lor și ziceau Mântuitorului Iisus Hristos: ‘Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?’ (Matei 8,29)

Prin aceasta vedem că demonii mărturisesc dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos și, în același timp, se tem de puterea Lui dreaptă ca Judecător al lumii la sfârșitul veacurilor, când satana și toți slujitorii lui vor fi pedepsiți. De aceea, duhurile rele întrebau pe Iisus: ‘Ai venit aici mai înainte de vreme să ne chinuiești?’, adică mai înainte de judecata de obște sau judecata universală a lumii.

Mântuitorul Iisus Hristos, venind în lume și scoțând demonii din oameni, pronunța deja un început de judecată înainte de timpul judecății finale a lumii. El începea astfel eliberarea lumii de stăpânirea diavolului, iar această lucrare a Sa era socotită de demoni ca fiind o judecată înainte de vremea judecății de la sfârșitul lumii.

Iubirea milostivă a lui Hristos pentru oameni este chinuitoare pentru duhurile rele care urăsc pe oameni

Demonii care au pus stăpânire pe acești doi oameni cunoșteau mai mult decât oamenii obișnuiți ce se va întâmpla în Ziua Judecății cu cei care săvârșesc răul. Dar acum Mântuitorul Iisus Hristos îi judecă și îi chinuiește doar prin prezența Sa fizică alături de oamenii în care se aflau demonii, adică prin contrastul dintre iubirea Lui milostivă și răutatea lor violentă față de oameni.

Iubirea Lui milostivă și smerită îi chinuia pe acești demoni, care nu iubeau pe oameni, ci îi urau și căutau să-i împiedice să trăiască în armonie cu ceilalți oameni. Deși nu i-a certat și nu i-a pedepsit atunci pe demoni, Iisus îi chinuia totuși, adică le provoca suferință spirituală numai prin prezența sfințeniei Lui și a iubirii Lui milostive față de oamenii chinuiți de demoni.

În mod deosebit, Evanghelia ne arată că Domnul Iisus Hristos nu este indiferent față de suferința oamenilor, mai ales față de suferința oamenilor pe care nu-i mai ajută ceilalți oameni. Nimeni dintre locuitorii ținutului Gadarei nu L-a rugat pe Iisus ca să-i vindece pe acești doi îndrăciți. De ce? Pentru că populația cetății din care proveneau acești doi oameni chinuiți de demoni nu-i mai considera oameni, ci îi asimila cu demonii răufăcători. Din cauza duhurilor rele care se aflau în ei, acești oameni chinuiți deveniseră foarte furioși și violenți. Dar tocmai spre acești doi oameni demonizați de care nimeni nu se mai îngrijea, ci toți se temeau, vine Mântuitorul Iisus Hristos ca să-i elibereze. În mod intenționat El a trecut prin locul acela unde persoana umană era chinuită, înstrăinată și înrăită, scoasă din firescul ei. Vedem că demonii dezorientează, înstrăinează și dezumanizează pe oameni. Însă Mântuitorul Iisus Hristos vrea să elibereze pe oameni de răutate și violență, să-i facă pașnici, să-i transforme din răufăcători în binefăcători, ca să-și redobândească demnitatea lor de ființe create după chipul lui Dumnezeu Cel Bun și Milostiv. Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți ai Bisericii numesc adesea pe demoni ucigași de oameni sau vrăjmași ai omului ori chinuitori de oameni. Hristos Domnul nu vorbește mult cu demonii, nu coboară la nivelul lor, nu le dă explicații, pentru că aceștia sunt vicleni. El nu le acordă multă atenție, pentru că aceștia sunt mândri. El nu le explică lor lucrarea Lui, pentru că El săvârșește orice faptă sau minune din iubire sinceră și smerită față de oameni și pentru mântuirea lor.

Iisus Hristos face din oameni înstrăinați oameni apropiați de semenii lor

Când vindecă pe cei doi demonizați, Mântuitorul Iisus Hristos ridică ceea ce este căzut în om și eliberează ceea ce este înrobit în acesta, adică vindecă facultățile sufletești ale omului creat după chipul Persoanelor divine. Cei posedați de demoni sunt totuși oameni, dar nu mai sunt persoane umane libere, deoarece ei nu mai folosesc în mod liber, personal, propriile lor facultăți mintale și propriile lor simțiri sufletești, ci altcineva se folosește de vocea lor, de gândirea lor și de mișcările trupului lor. Ei sunt înstrăinați de propria lor persoană. Aceasta înseamnă că duhurile rele înstrăinează pe om de Dumnezeu, de ceilalți oameni și de el însuși.

Însă Mântuitorul Iisus Hristos, ca Doctor al sufletelor și al trupurilor, ridică, eliberează, vindecă și face din oameni înstrăinați oameni apropiați, le redă sănătatea și demnitatea, precum și bucuria de-a fi în comuniune cu El. În Evanghelia după Luca se arată că unul dintre acești demonizați, după ce a fost vindecat, s-a apropiat de Iisus și I-a cerut să-l ia cu Sine. Însă Mântuitorul i-a spus: ‘Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu’ (Luca 8, 39). Ca semn de recunoștință pentru că a fost vindecat, acesta dorea să devină un ucenic și un misionar care să-I urmeze lui Iisus, să fie pretutindeni alături de Cel ce l-a vindecat, dar Iisus l-a sfătuit că e mai de folos ca el să fie un mărturisitor statornic în ținutul în care locuia, pentru ca lumea care-l cunoștea cât de rău era el înainte de vindecare să poată vedea cât de bun a devenit acum prin vindecarea dăruită lui de Dumnezeu.

Valoarea spirituală a omului întrece orice valoare comercială

Demonii, plini de răutate, văzând că Iisus vrea să elibereze pe oamenii chinuiți de ei și astfel ei nu mai pot să facă nici un rău acestora, au cerut lui Iisus să-i lase să intre într-o turmă de porci, adică să facă rău animalelor pe care le aveau în proprietate locuitorii din ținutul Gadarenilor, adică aproximativ două mii de porci (cf. Marcu 5, 11).

Iisus acceptă cererea lor și, îndată după ce au ieșit din oameni, demonii au intrat în porci, iar turma întreagă de porci s-a aruncat în mare și s-a înecat. Atunci, în mare grabă, cei care păzeau porcii au anunțat pe locuitorii cetății despre cele întâmplate, iar aceștia au venit și I-au cerut lui Iisus să plece din ținuturile lor, întrucât le-a făcut mare pagubă. Vedem, așadar, că oamenii din cetate erau mai preocupați de valoarea porcilor decât de vindecarea concetățenilor suferinzi. În loc să se bucure că doi oameni robiți de demoni au fost vindecați și, ca atare, să arate recunoștință față de Iisus, acești locuitori I-au cerut să plece de la ei. Paguba pricinuită prin înecarea porcilor li s-a părut mult mai mare decât binefacerea vindecării celor doi oameni demonizați, care fuseseră vreme îndelungată pentru ei o primejdie permanentă din cauza violenței lor.

De ce a permis Iisus ca demonii să intre în turma de porci? Mântuitorul Iisus Hristos a îngăduit ca demonii din oamenii posedați să intre în turma de porci tocmai pentru a mustra, printr-o pagubă materială, pe locuitorii din ținutul Gadarenilor. Permițând demonilor să intre în turma de porci, Iisus i-a certat, de fapt, pe locuitorii acestui ținut pentru că ei, din lăcomie de bani, încălcau Legea lui Moise care nu le permitea să crească porci. Deci, ei creșteau porci nu pentru mâncare, aceștia fiind considerați animale necurate, ci pentru vânzare sau comerț; nu pentru a se hrăni, ci pentru a se îmbogăți. Dorința lor de câștig material necurat devenise mai puternică decât evlavia lor în împlinirea Legii. Dorința lor de câștig devenise un idol, din pricina duhului lăcomiei care-i stăpânea. Astfel, Iisus a vindecat pe cei doi oameni stăpâniți de duhurile rele violente și, în același timp, a mustrat, printr-o pagubă materială, pe locuitorii acelui ținut prea lacomi de câștig material necurat, voind să-i vindece astfel și pe ei de un alt duh rău sau necurat, și anume duhul lăcomiei, care-i făcea insensibili la suferința altora. Adesea, pagubele materiale sunt îngăduite de Dumnezeu în viața oamenilor, întrucât ei s-au legat prea mult de lucrurile materiale, neglijând viața lor spirituală.

Demonii dezbină pe oameni, iar Dumnezeu îi adună

Din Evanghelia de azi vedem că Mântuitorul Hristos învață pe oameni nu doar prin ceea ce spune, ci și prin ceea ce face. În fiecare gest al Lui, în fiecare faptă a Lui există o mulțime de înțelesuri duhovnicești, o mulțime de lumini spirituale pentru luminarea sufletului nostru.

Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii este tulburătoare, pentru că ne arată atitudinea demonilor față de oameni și a oamenilor unii față de alții. Vedem că demonii care chinuiesc pe oameni îi folosesc pe aceștia ca să chinuiască și ei pe alți oameni, la rândul lor.

Însă Mântuitorul Iisus Hristos dorește vindecarea oamenilor, eliberarea lor și adunarea lor în comuniune de iubire cu Dumnezeu și întreolaltă.

Lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos de eliberare a oamenilor de duhurile rele se continuă în Biserica Sa, în Trupul Său tainic, ca lucrare de vindecare a oamenilor, de eliberare a lor de păcate și de revenire a lor la iubirea față de Dumnezeu și de semeni. Rugăciunea zilnică a credinciosului și puterea semnului Sfintei Cruci pe care-l folosește des alungă puterea duhurilor rele. Sfânta Cruce are o putere mare în ea după cum spune Sfântul Apostol Pavel în prima sa epistolă către Corinteni (1 Cor. 1, 18): ‘Cuvântul Crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu’. Cu alte cuvinte, puterea Crucii este puterea iubirii smerite a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Smerenia iubirii atotputernice a lui Hristos Cel răstignit și înviat îi înfricoșează pe demoni, deoarece ei nu au smerenie și nici iubire față de Dumnezeu. De fapt, din mândrie și neascultare de Dumnezeu au căzut unii îngeri și au devenit demoni sau duhuri rele.

În acest sens, lucrarea de vindecare a sufletului de păcate și patimi cuprinde în ea o luptă duhovnicească între Duhul lui Hristos primit de creștin la Botez și duhurile rele, care urăsc pe omul credincios. Din acest motiv, rugăciunile începătoare ale Bisericii Ortodoxe au în frunte rugăciunea Împărate Ceresc. Prin ea se cere ca Duhul Sfânt să locuiască în noi și să ne curățească de toată întinăciunea și să ne mântuiască, adică să ne unească prin har cu Dumnezeu.

Primind lumina Evangheliei de astăzi, ne umplem de speranță, de încredere multă în ajutorul lui Dumnezeu, pentru că, dacă-L iubim pe Hristos, nu ne temem de demoni. În ‘programul duhovnicesc’ de la Botez preotul întreabă pe cel ce se botează: ‘Te lepezi de satana?, și de toate lucrurile lui?, și de toți slujitorii lui?, și de toată slujirea lui?, și de toată trufia lui?’ Răspunsul este: ‘Mă lepăd de satana.’ Apoi: ‘Te unești cu Hristos? Și crezi Lui?’, iar răspunsul este: ‘Mă unesc cu Hristos. Și Cred Lui, ca unui Împărat și Dumnezeu.’

Dacă în timpul vieții noastre ne unim cât mai des cu Dumnezeu prin rugăciune, prin ascultarea Evangheliei, prin împlinirea poruncilor Lui și mai ales prin împărtășirea cu Sfintele Taine, atunci ne întărim mai mult spiritual și nu mai avem teamă de duhurile rele, tocmai pentru că ne unim cu Hristos, Mântuitorul nostru. Însă când ne îndepărtăm de Hristos, când rugăciunea slăbește, când credința se răcește, când dragostea noastră față de Dumnezeu și față de aproapele scade, atunci ne aflăm în primejdie. Eliberarea omului de duhurile rele se săvârșește prin credință puternică, rugăciune fierbinte și post aspru, ca pregătire pentru primirea Sfintei Taine a Maslului sau a Ungerii bolnavilor și pentru citirea de către preot a Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare și ale Sfântului Ioan Gură de Aur, care sunt rugăciuni de alungare a duhurilor rele și necurate din oamenii chinuiți de ele. Aceste rugăciuni trebuie însă citite nu oricând și oricum, ci după o pregătire duhovnicească deosebită, în stare de smerenie, pocăință și curăție duhovnicească dobândită prin Spovedanie.

Să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne dăruiască tuturor puterea de a birui ispitele care vin de la demoni, dar și puterea duhovnicească de a fi milostivi, de a ne ruga și pentru alții, îndeosebi pentru cei ce nu se mai pot ruga pentru ei înșiși, arătând astfel prezența iubirii și a lucrării Mântuitorului Iisus Hristos în viața noastră, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire. Amin.

* Text revizuit de autor în anul 2011

Comentarii Facebook


Știri recente

Centrul de Îngrijiri Paliative „Sf. Nectarie” al Arhiepiscopiei Bucureştilor a organizat o sesiune de comunicări științifice

Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” din cadrul Fundației „Bucuria ajutorului” a Arhiepiscopiei Bucureștilor a organizat sâmbătă o sesiune de comunicări științifice, cuprinsă în proiectul „Academia de Îngriji Paliative”, informează Ziarul Lumina. Evenimentul a avut…