Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat Sfânta Liturghie la Jibou, județul Sălaj

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a oficiat duminică, 15 septembrie 2013, Sfânta Liturghie în Biserica „Sfântul Prooroc Daniel” din municipiul Jibou. Alături de Preafericirea Sa s-au aflat Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului și Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului, precum și un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat învățăturile duhovnicești ce se desprind din Pericopa Evanghelică citită astăzi în cadrul Sfintei Liturghii (n.r. de la Sfântul Evanghelist Marcu capitolul 8, versetele de la 34 la 38 și de la capitolul 9, versetul 1): „Deși, textul Evangheliei de astăzi este scurt totuși el este plin de învățături duhovnicești pentru viața fiecărui creștin. Ea ne arată treptele de urmare a lui Hristos și de unire cu El. Mai întâi spune: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Cine voiește! Deci, nu obligă Hristos Domnul pe nimeni să vină după El. Chemarea la mântuire este o invitație care respectă libertatea omului. Hristos nu sparge uși, ci doar bate la ușa sufletului și așteaptă. Dacă noi răspundem El intră în casă și cinează împreună cu noi, în sensul că stabilește comuniunea de viață veșnică începând încă din lumea aceasta. Oricine voiește să vină după Mine.. – această expresie este extrem de importantă pentru a vedea mai întâi că Dumnezeu respectă libertatea noastră pentru că omul este creat după Chipul lui Dumnezeu cel rațional, liber și iubitor. De aceea, nimic în credință nu trebuie făcut forțat, nu trebuie impus, ci doar propus. Consecințele răspunsului nostru la invitația lui nu sunt indiferente sau neutre. Putem alege comuniunea cu El sau despărțirea de El”.

Deci, Hristos Domnul ne adresează invitația de a-L urma și apoi arată condițiile, a spus Patriarhul României, continuând: „Mai întâi trebuie să se lepede omul de sine. Lepădarea de sine pare într-o lume foarte narcisistă, individualistă, egocentristă precum civilizația actuală că este foarte dificilă. Lepădarea de sine nu înseamnă o negare a identității eului, ci o recentrare a vieții. Lepădarea de sine înseamnă că noi trebuie să ne lepădăm de propriul egoism, să nu mai avem viața noastră în noi înșine, ci în Dumnezeu Izvorul vieții eterne. Dacă omul se iubește pe sine și numai pe sine, devenind plin de sine, bazându-se și afirmându-se pe sine, este atât de plin de sine încât nu mai este loc în sinea lui pentru Dumnezeu și pentru semeni. Deci, lepădarea de sine înseamnă trecerea de la o viață egoistă la o viață de iubire darnică, smerită și milostivă, trecerea de la iubirea posesivă la iubirea milostivă față de semeni, smerită față de Dumnezeu”.

În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre cea de-a doua condiție pe care Mântuitorul o menționează în ceea ce privește urmarea Sa: „A doua condiție în urmarea lui Hristos este asumarea crucii: să-și ia crucea. Această expresie, deși suntem obișnuiți cu ea, nu este ușor de explicat, dar nici greu pentru cei ce au purtat crucea cu gândul la Hristos și au descoperit în cruce sămânța și lumina Învierii, a eliberării și a vieții duhovnicești. În general, luarea sau asumarea crucii înseamnă a accepta vieții cu limitele ei în așa fel încât atunci când nu am reușit ceea ce ne-am propus și constatăm eșecul să nu deznădăjduim, să nu cădem în disperare. Crucea pentru om înseamnă mai întâi cunoașterea finitudinii sau limitării sale. Această limitare este crucea fundamentală în viața omului din cauza păcatului. Când omul era ascultător era complet ascultat de Dumnezeu. Când se îndepărtează de Dumnezeu simte că este gol la trup pentru că s-a golit sufletul de prezența lui Dumnezeu. După ce Adam și Eva au păcătuit au simțit că sunt goi, că nu au haine. Înainte de a păcătui nu au văzut că nu aveau haine pentru că erau îmbrăcați în lumina harului lui Dumnezeu care locuia în sufletul lor și înveșmânta și trupul lor. Deci, noi constatăm această limită și de aceea crucea este în primul rând constatarea unei limitări, dar și a unei contradicții între voința cea bună și fapta cea rea pe care o săvârșim din cauza egoismul și a înclinării noastre spre păcat”.

„Însă, asumarea crucii sau luarea crucii este mai mult decât recunoașterea limitării în ceea ce privește timpul vieții noastre și puterile noastre intelectuale și fizice. Crucea poate să fie o neîmplinire, o suferință, o durere pentru o vreme sau pentru toată viață. Crucea poate să fie viața unui copil orfan, poate să fie crucea văduviei, a pierderii unor ființe dragi, o boală incurabilă, o paralizie sau poate să fie o suferință trupească și sufletească în același timp. Când Hristos spune: să-și ia crucea înseamnă că această suferință sau nefericire trebuie asumată pentru a fi prezentată Lui. De aceea, imediat spune și să-Mi urmeze Mie, iar nu să rămână singur. Fără legătura cu Hristos crucea ne duce la deznădejde. Cu Hristos crucea se ușurează și se transformă în speranță, suferința se transformă în speranță. O mulțime de oameni sunt conștienți că boala lor este incurabilă, însă adesea s-au săvârșit minuni și pentru că au credință puternică nu deznădăjduiesc, ci speră până în ultima clipă în iubirea milostivă a lui Dumnezeu care face minuni. Chiar dacă se întâmplă că nu se vindecă important este că s-a vindecat sufletul de despărțirea de Dumnezeu, de egoism și nu mai este răzvrătit, ci în mâinile lui Dumnezeu dăruiește omul suferind dar credincios sufletul său și dobândește viața veșnică”, a mai arătat Preafericirea Sa.

În continuare, Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu a rostit un cuvânt în care a prezentat istoricul zonei, arătând importanța vizitei pe care o face Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în acest oraș. De asemenea, Preasfinția Sa a mai anunțat că Sfântul Proroc Daniel este, din această duminică, ocrotitorul Jiboului: „Jiboul este al treilea oraș al județului Sălaj, după Zalău și Șimleu Silvaniei, având aproximativ 10 100 locuitori, dintre care 7 244 sunt ortodocși, reprezentând 72% din populația urbei. În această localitate există două lăcașuri de cult ortodoxe, cel în care ne aflăm, precum și biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ridicată între anii 1930 și 1932 (…) Astăzi, cu prilejul târnosirii bisericii de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care este cea mai importantă zi din istoria acestui sfânt lăcaș, suntem conștienți că greutățile s-au încheiat, eforturile și jertfa au fost binecuvântate, iar ctitorii vor fi pomeniți la Sfântul Altar cât va dura biserica, primind ca răsplată binefacerile lui Dumnezeu atât în această viață, cât și în veșnicie. Catedrala, prin definiție, este biserica aflată în vecinătatea reședinței unui arhiereu, în care acesta oficiază sfintele slujbe de marile praznice, dar și cu prilejul celor mai importante evenimente din Eparhie. Dimensiunile unui lăcaș de cult, oricât de mari ar fi ele, nu îi conferă acestuia statutul de catedrală. Cu toate acestea, ținând cont de faptul că biserica în care ne aflăm este atât de mare și de frumoasă, dar mai ales pentru că a fost sfințită de către Patriarhul României, consider că poate fi supranumită pe bună dreptate: Catedrala văii Someșului (…) De câțiva ani am propus ca fiecare localitate din Episcopia Sălajului să își aleagă câte un sfânt protector, recomandând să se țină cont în acest sens și de hramul bisericii. După o perioadă îndelungată de reflecții și consultări, preoții și cele două consilii parohiale din Jibou au hotărât ca Sfântul Prooroc Daniel să fie ocrotitorul orașului. Cu prilejul târnosirii de astăzi proclamăm în mod solemn această hotărâre și expunem spre închinare icoana Sfântului Prooroc Daniel – Ocrotitorul Jiboului„.

În cuvântul său de mulțumire, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei a spus: „Dăm slavă lui Dumnezeu de la cer până la pământ pentru zilele minunate de ieri și de astăzi. Zile minunate pe care le-a provocat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel venind să sfințească și sediul eparhial, precum și această biserică măreață din Jibou. Cuvântul Preafericirii Sale de astăzi a fost minunat și a spus mai bine decât noi ce importanță mare are biserica. O spune și din prea plinul cunoștințelor teologice, dar și din experiența de zi cu zi pentru că Preafericirea Sa este dintre noi cel mai mare ctitor. Nu putem noi număra acum toate ctitoriile, dar cea mai mare și care va rămâne peste sute de ani va fi măreața Catedrala Patriarhală. Vă mulțumim Preafericirea Voastră că sunteți cu noi în mitropolia noastră, în Episcopia Sălajului”.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a conferit Părintelui Dan Dregan, Protopop de Jibou și Părintelui Gheorghe Longodor, preot slujitor la Biserica „Sfântul Prooroc Daniel și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” distincția Crucea Patriarhală pentru clerici, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române. De asemenea, Preafericirea Sa le-a mai oferit o cruce de binecuvântare și cărți de cult și duhovnicești. La rândul său, Preafericitul Părinte Daniel a primit din partea slujitorilor noii biserici sfințite din Jibou, o icoană cu chipul Sfântului Prooroc Daniel. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei a primit o icoană cu chipul Sfântului Apostol Andrei, iar Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu o icoană cu chipul Sfântului Mucenic Petroniu.

Comentarii Facebook


Știri recente