Ca și în cazul celorlalți sfinți, cinstirea Maicii Domnului în cultul Bisericii s-a manifestat, încă de la început, prin mai multe forme sau modalități de exprimare, dintre care cea dintâi ca importanță este instituirea de sărbători sau zile anumite din cursul anului bisericesc consacrate pomenirii și cinstirii ei deosebite.
Gradul înalt de cinstire acordată Maicii Domnului în cultul ortodox se vede și din numărul mare al sărbătorilor închinate prăznuirii ei. Pe când sfinții ceilalți sunt, de regulă, pomeniți o singură dată pe an, și anume în ziua adormirii lor, Sfânta Fecioară Maria este prăznuită, în chip special, de mai multe ori în cursul anului bisericesc, prin praznice care cinstesc nu numai adormirea sau trecerea ei la cele veșnice, ci și alte câteva momente importante din cursul vieții sale, precum și unele minuni săvârșite prin puterea ei, după mutarea din viața aceasta. Astfel, luna lui august, în 15 zile, prilejuiește pomenirea Adormirii Maicii lui Dumnezeu, a Sfintei Fecioare Maria. Adormirea Maicii Domnului, Uspenia sau Sfântă Maria Mare, cum este numit praznicul în popor, este sărbătoarea care prăznuiește Adormirea Sfintei Fecioare Maria, adică mutarea ei din viața aceasta trecătoare la cea veșnică și neîmbătrânitoare, în Împărăția Fiului ei. Sfânta Tradiție a Bisericii învață că, simțindu-și apropierea sfârșitului vieții ei pământești, Maica Domnului s-a așezat în casa ei din Grădina Ghetsimani, pe un pat, așteptând mutarea către Împărăția Fiului ei, Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinții Apostoli, care erau împrăștiați în toate părțile lumii cunoscute în vremea aceea pentru a propovădui Evanghelia Mântuitorului Hristos, au fost aduși în chip minunat pe nori, la Ierusalim, pentru a o prohodi pe Maica Domnului și a-i așeza trupul în mormânt. Dintre Sfinții Apostoli lipsea însă Toma, care a ajuns la Ierusalim după 3 zile, adică tocmai după înmormântarea Maicii Preacurate. Acesta s-a rugat stăruitor să-i fie deschis și lui mormântul, pentru a o vedea încă o dată pe Maica lui Hristos. Milostivindu-se către rugăciunile sale stăruitoare, Sfinții Apostoli au deschis mormântul Maicii Sfinte, însă au văzut că, prin minune, trupul ei fusese mutat împreună cu sufletul ei către cereștile locașuri, iar mormântul era gol. Au cunoscut din aceasta că Maica Domnului se înălțase pentru a sta în preajma Fiului ei cel mult iubit, Iisus Hristos, în slava Împărăției Sale.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina, Ediția de Banat.
