Praznicul luminării și înnoirii noastre

Praznicul Schimbării la Față a Domnului este și pentru noi îndemn la schimbare, la luminare lăuntrică. Unul dintre textele Vecerniei praznicului arată în acest sens: „În Muntele Taborului schimbându-Se la față Mântuitorul, având cu Sine pe ucenicii aleși, cu preaslăvire a strălucit, arătând ucenicilor că de vor străluci cu mulțimea virtuților, se vor învrednici și de dumnezeiasca slavă …” (Mineiul pe August, p. 72).

Textul acesta arată că unul dintre motivele pentru care Domnul S-a schimbat la față înaintea Apostolilor Săi a fost și acela de a le arăta că pentru dobândirea luminii cerești care strălucea pe fața Sa și a Împărăției veșnicelor bunătăți, trebuie ca ei înșiși să strălucească cu mulțimea virtuților. Mântuirea și luminarea pe care Hristos le aduce lumii, adeverite și în minunea Schimbării la Față, le primim ca posibilitate, fiind chemați fiecare dintre noi, prin lucrarea faptelor bune, să ne-o facem proprie. Tocmai în sensul acesta ne îndeamnă și cântările praznicului: „Strălucind cu faptele virtuților și luminându-ne cântăm: în Muntele Taborului vedem dumnezeiasca Schimbare la față a Domnului” (Mineiul pe August, p. 71). Textul acesta lasă spre înțelegere faptul că pentru a ne învrednici de vederea luminii arătate la Schimbarea la față a Domnului, ca slavă a Dumnezeirii Sale în Împărăția luminii Sfintei Treimi, trebuie să ne pregătim încă din vremea vieții acesteia prin „strălucirea faptelor virtuții” și împodobirea cu ele.

Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente