Praznicul Învierii Domnului în cetatea de pe malurile Crişului Repede

Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, cea mai mare sărbătoare a Ortodoxiei, prăznuită anul acesta la 12 aprilie, a fost aşteptată şi întâmpinată la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea cu multă bucurie şi speranţă sfântă, noua Catedrală Episcopală din Eparhia Oradiei fiind înveşmântată în frumoasă haină de sărbătoare, cu prilejul hramului somptuosului lăcaş de închinare, ne-a mărturisit Pr. Cristian Rus.

A fost un moment de aleasă bucurie duhovnicească pentru Chiriarhul Oradiei, dar şi pentru clerul şi dreptcredincioşii creştini din întreaga eparhie, fiind pentru a patra oară când Slujba Învierii a fost săvârşită în catedrala propriu-zisă, după ce în anul 2012, la marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos au fost săvârşite primele sfinte slujbe în noua Catedrală Episcopală.

Un prilej de mare binecuvântare pentru clerul şi credincioşii catedralei, dar şi pentru întreaga Episcopie a Oradiei, l-a constituit prezenţa, şi în acest an, la noua Catedrală Episcopală, a Luminii Sfinte de la Ierusalim, adusă în ţara noastră, la Bucureşti, prin grija şi înalta binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României, de o delegaţie a Patriarhiei Române, fiind răspândită în întreaga ţară.

Sfânta Lumină a ajuns şi la noua Catedrală Episcopală din Oradea, cu câteva minute înainte de miezul nopţii, fiind oferită de Preasfinţitul Părinte Sofronie clerului slujitor şi miilor de credincioşi prezenţi. A urmat Slujba Învierii, oficiată de Preasfinţitul Părinte Sofronie în catedrala propriu-zisă, în sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi. Apoi, cu binecuvântarea Chiriarhului Oradiei, Sfânta Liturghie din noaptea Învierii Domnului a fost oficiată de unul dintre slujitorii catedralei, în paraclisul de iarnă „Sfinţii Ierarhi Nicolae, Spiridon şi Nectarie” de la demisolul catedralei.

Sfânta Liturghie din prima zi a Sfintelor Paşti, Duminica Învierii Domnului, a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în catedrala propriu-zisă, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în prezenţa a sute de credincioşi din urbea de pe malurile Crişului Repede, care au participat cu bucurie la hramul noii Catedrale Episcopale din Oradea.

În predica rostită după citirea pericopei evanghelice a marelui praznic al Învierii Domnului, Ierarhul Oradiei a subliniat frumuseţea şi importanţa celei mai mari minuni săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos, propria Sa Înviere din morţi:

„Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, Ziua Domnului sau Duminica, cea dintâi zi a săptămânii, este ziua în care Dumnezeu a schimbat la faţă lumea, ziua în care s-a născut nădejdea, ziua în care a fost omorâtă moartea. Această zi a început să crească de la Învierea Domnului şi creşte mereu pe parcursul istoriei umanităţii, până când se va arăta deplină în Ziua cea Sfântă şi Mare a Împărăţiei cerurilor, în acea zi pe care a făcut-o Domnul ca desăvârşit şi pentru veşnicie toţi iubitorii Învierii lui Hristos să se bucure şi să se veselească împreună cu Domnul, în vecii vecilor.”

„Duminica Învierii Domnului inaugurează Săptămâna Luminată, luminată de Învierea lui Hristos, căci tot ceea ce se petrece în Sfânta Biserică, dar şi în casele noastre, în sufletele noastre, în locurile în care trăim, este invadat de lumină. Lumina lui Hristos invadează totul. Este o lumină discretă, însă, o lumină lină, fină, care nu copleşeşte, nu zdrobeşte, care nu obligă, nu porunceşte, o lumină care nu este spectaculoasă, dar care este foarte puternică. Deşi atât de plăpândă, dar îndeajuns de mare şi de tare ca să risipească tot întunericul şi să nimicească toate tenebrele. Lumina lui Hristos Cel înviat este lumina noastră, a creştinilor, lumină care străluceşte cu putere, mai ales în Săptămâna Luminată şi pe care o dorim să strălucească, puternic, şi în vieţile şi în sufletele noastre, zi de zi.”

„Este lumina cu care ne naştem şi cu care venim în această lume. În nădejdea acestei lumini ne naştem. Este lumina pe care o primim în Taina Sfântului Botez. Este lumina cu care creştem, prin care creştem şi în care creştem duhovniceşte pe parcursul întregii vieţi de creştini, ritmată prin venirea la biserică, prin spovedanie şi prin împărtăşirea cu Preacuratele Taine ale lui Hristos. Este lumina care veghează rugăciunea şi somnul nostru. Este şi lumina cu care ne despărţim de lumea aceasta, trecând dincolo. Este lumina care, apoi, ne însoţeşte şi dincolo de mormânt. Este lumina pe care o aprind cei de după noi pentru sufletele noastre. Este lumina care străluceşte cu putere şi se va arăta în Ziua Domnului şi pe care dorim cu toţii să o vedem. O întrezărim în viaţa aceasta şi vrem să o vedem deplin în Ziua cea Mare a Domnului. Până atunci, El, Domnul Luminii, Care a spus despre Sine că este Lumina lumii, vine şi ne întăreşte, fără a ne obliga, fără a ne constrânge, discret, delicat, subtil, dar ne întăreşte pe parcursul întregii noastre vieţi. Şi cea mai puternică întărire pe care noi o primim, an de an, cu regularitate, dar nu la dată fixă, este Lumina Pascală, Lumina Învierii, Lumina trecerii noastre de la moarte la viaţă, de la păcat la virtute, de la întuneric la lumină.”

Ierarhul a amintit despre ajutorul pe care, în această perioadă binecuvântată, suntem datori să îl dăm săracilor, celor care sunt în lipsuri şi suferinţe, mai de aproape sau mai de departe:

„La Sfintele Paşti, îndeosebi, dar în fiecare zi a vieţii noastre să nu uităm de faptele cele bune, adică să nu-i uităm pe cei săraci, pe cei umili, pe cei singuri, pe cei trişti, pe cei îndoliaţi, pe cei care nu mai au pe nimeni, pe cei care i-au pierdut pe cei dragi, pe cei care au rămas fără toiag de sprijin la bătrâneţe, pe copiii părăsiţi în orfelinate. Să ne aducem aminte de toţi aceştia şi, în special pentru ei, dar şi pentru cei care nu cred, care îşi spun atei, pentru toţi, să fim noi, creştinii, martori şi mărturisitori ai Învierii lui Hristos. Primind lumina în viaţa noastră să nu o ţinem doar pentru noi, sub obroc, ci să o lăsăm să strălucească în noi şi în jurul nostru prin fapte bune, prin bucurie, prin seninătate, printr-o viaţă paşnică şi liniştită”

*

În a doua zi a Sfintelor Paşti, 13 aprilie 2015, Chiriarhul Oradiei s-a aflat la biserica parohială cu hramurile „Învierea Domnului” şi „Intrarea Domnului în Ierusalim” din cartierul orădean Mihai Eminescu. În predica rostită în cadrul Sfintei Liturghii, săvârşită de Ierarh în sobor de preoţi şi diaconi, pornind de la cuvintele Sfântului Evanghelist Ioan: „Pe Dumnezeu nimeni niciodată nu L-a văzut; Fiul Cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18), din pericopa evanghelică citită, Preasfinţia Sa a vorbit despre taina cea mare a Preasfintei Treimi, subliniind semnificaţiile întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, a venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, şi a lucrării Sale mântuitoare pentru întreaga umanitate:

„Pe Dumnezeu Care a creat lumea, pe Dumnezeu Cel Care este nepătruns în Fiinţa Sa, nimeni nu L-a putut vedea vreodată. În taina Lui, însă, Dumnezeu nu este o fiinţă abstractă, nu este cu totul inaccesibil, deşi în Fiinţa Sa rămâne nepătruns. Dumnezeu este personal. Dumnezeu este o singură Fiinţă, dar treime de Persoane, ceea ce Părintele Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog al veacului al douăzecilea, a numit: Sfânta Treime – structura supremei iubiri. Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt. Tatăl este izvorul a toate, dar pentru ca Dumnezeu desărvârşit, Care este iubire, să Îşi poată revărsa iubirea Sa, era nevoie ca Dumnezeu să fie treime de Persoane. El, Tatăl, Îl naşte din veci pe Fiul şi Îl purcede din veci, Îl izvorăşte din Fiinţa Sa, pe Duhul Sfânt.

Nu a fost niciodată un timp, dacă putem vorbi despre timp atunci când vorbim despre Dumnezeu, al Cărui timp este veşnicia, când Tatăl să nu fie împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. Dintotdeauna Tatăl este dimpreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. Şi Tatăl iubeşte pe Fiul în Duhul Sfânt. Şi Fiul Îl iubeşte pe Tatăl în Duhul Sfânt. Cei Trei Una sunt, diferiţi ca Persoane, dar Un singur Dumnezeu. O întrepătrundere de iubire pe care teologia Bisericii noastre Ortodoxe o numeşte perihoreză. Oricâte cuvinte, însă, am folosi pentru a încerca să ne apropiem măcar de taina Preasfintei Treimi, niciodată nu vor fi îndeajuns pentru a face, cât de cât, să se lumineze taina, care rămâne taină. Ceea ce ştim noi cu siguranţă este că Dumnezeu, Preasfânta Treime, este iubire. Şi aceasta o putem afirma cu tărie, căci iubirea dumnezeiască s-a reflectat în creaţie, mai ales în creaţia omului, căci după crearea lui Adam şi a Evei, nu i-a lăsat să fie singuri, ci Dumnezeu i-a binecuvântat să se înmulţească. Aşadar, familia umană este după chipul Preasfintei Treimi, este o reflectare iconică a Preasfintei Treimi. Preasfânta Treime se oglindeşte în familia umană, alcătuită din tată, mamă şi copii”

„Această iubire a arătat-o Dumnezeu, deci, şi omului. Şi pentru că omul căzuse în păcat, a hotărât Tatăl Cel din ceruri, din veci, sfatul cel de taină al lui Dumnezeu, taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, ca la plinirea vremii să Îl trimită pe Fiul, să ne mântuiască pe noi. Iar Fiul lui Dumnezeu Se face Om, născându-Se din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, fără de tată, aşa cum, ca Dumnezeu, din veci Se naşte din Tatăl, fără de mamă. Fiul lui Dumnezeu întrupat, Cuvântul întrupat, Fiul Tatălui înomenit este Cel Care, venind în lume, Îl face pe Dumnezeu-Tatăl cunoscut, şi prin Care, aşa cum aflăm la finalul pericopei evanghelice de astăzi, vine în lume Duhul Sfânt.”

„Prin urmare, încă din această zi, a doua a Sfintelor Paşti, ne pregătim pentru sărbătoarea cea mare ce urmează să vină peste cincizeci de zile, sărbătoarea Cincizecimii, a Pogorârii Duhului Sfânt, fiindcă toată perioada pascală, de la Învierea Domnului până la Rusalii, este perioada în care Biserica aduce aminte duhovniceşte tuturor credincioşilor ei de vremea de după Învierea Mântuitorului Iisus Hristos şi aşteptarea Duhului Sfânt, Care S-a coborât peste Sfinţii Apostoli în chip de limbi de foc.”

*

În a treia zi a Sfintelor Paşti, 14 aprilie 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie a săvârşit Sfânta Liturghie în Paraclisul cu hramul „Sfinţii Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Simion Ştefan, Mitropoliţii Transilvaniei”, de la Centrul Eparhial.

Comentarii Facebook


Știri recente