„La început de an, poate că ar fi potrivit ca și noi să învățăm să devenim părți vii ale veșniciei, să dobândim stăruință în rugăciunea Sf. Ioan Botezătorul, să devenim și noi niște glasuri, chiar dacă strigă în pustie”, a transmis preotul Ioan Chirilă, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, la Radio Renașterea, în interviul primei ediții a emisiunii „Dialoguri” din anul 2025.
Toate clipele din etapele succesive ale existenței umane sunt legate de veșnicie. Asemenea altor părinți din Sfânta Scriptură, Zaharia și Elisabeta au primit prin rugăciune „darul lui Dumnezeu”, pe Ioan.
„În măsura în care te vei raporta la existența veșnică, cred că vei da substanță valorică, spirituală, axiologie proprie tuturor făptuirilor tale. Dar totul trebuie să înceapă de la rugăciune”.
„Părinții spun că, atunci când ne rugăm, mintea noastră este locuită de Cuvântul lui Dumnezeu. Când te locuiește Cuvântul lui Dumnezeu începe să crească în tine rodul sau floarea înțelepciunii”, a explicat încă de la începutul interviului părintele Chirilă.
Să fim glasul celui care strigă!
Profesorul Ioan Chirilă a explicat sensul etapei anterioare împlinirii Cuvântului lui Dumnezeu. În acest context, părintele a subliniat răbdarea lui Dumnezeu în procesul desăvârșirii omului și a istoriei duhovnicești, exemplificând eliberarea poporului evreu din robia egipteană.
Ca parte din procesul de transformare, cei aleși au rătăcit vreme de 40 de ani în pustie. Nu întâmplător, Sf. Ioan Botezătorul a fost denumit „glasul din pustie”, „cel mai mare născut din femeie și cel mai mic din Împărăția Cerurilor” (Matei, 11, 11).
Cum harul nu venise încă, Raiul nu era deschis, de aceea Sf. Ioan este Înaintemergătorul Domnului și ultimul proroc din Vechiul Testament. Citând dintr-un studiu al părintelui profesor Corneliu Sârbu, părintele Chirilă ne spune că Hristos este profetul suprem, în Persoana Sa divino-umană împlinindu-se și profeția.
În Sfântul Ioan Botezătorul se împlinește profeția despre Mesia, care vine, așa cum sugerează etimologic și numele din ebraică „Mashiakh”, să ne ungă, să izbăvească lumea. Părintele ne îndeamnă să stăruim în rugăciunea Sf. Ioan, devenind glasuri care strigă:
„Să încercăm să fim conștienți că suntem rod al rugăciunii și al iubirii, nu al hazardului. Chiar dacă în lume strigăm de unii singuri, în ceruri suntem ajutați și susținuți de puterile angelice, pentru ca Dumnezeu să ne vină aproape. Să fim și noi glasul celui care strigă neîncetat: Ai milă de noi, Doamne, mântuiește-i pe toți, chiar dacă este nevoie, șterge-mă pe mine, dar izbăvește-i pe ei!”
Cei care nu înțeleg sau nu primesc sfințirea de Bobotează
Preotul Chirilă atrage atenția asupra semnificației primirii preotului cu Boboteaza în casele credincioșilor.
„Preotul face o slujire în care spațiul tău de locuire este, prin sfințirea cu Agheasmă Mare, reîncadrat în postura sa de biserică. Spun că spațiul acesta de locuire al familiei este o biserică mică și atunci această binecuvântare cu Agheasmă Mare este o reconsacrare a spațiului nostru habitual ca dimensiune existențială, de tip ecclesial”.
Cei care nu primesc preoții cu Boboteaza în casele lor nu au parte de actul resfințirii cu puterea harului Duhului Sfânt, de cel al repecetluirii cu Sfânta Cruce a lui Hristos. Părintele amintește de episodul în care Moise s-a dus să elibereze poporul ales din Egipt.
Pentru că faraonul nu le-a îngăduit oamenilor să plece, Dumnezeu a abătut în ținut pedeapsa cu moartea întâilor născuți. Cu toate acestea, în casele pecetluite cu sângele mielului jertfit îngerul morții nu a putut intra. Acest episod se aseamănă cu sfințirea caselor de azi, când prin stropirea cu Agheasmă Mare, se izgonesc duhurile cele necurate.
Cei care nu primesc sau nu înțeleg sfințirea în casele lor sunt oamenii pentru care preotul pornește la drum spre a-i regăsi întru Lumina lui Hristos.
„Mă gândeam la un filosof care umbla cu un felinar prin cetate și tot striga să găsească un om”, a adăugat părintele Chirilă.
„Și pe preoți îi văd în postura aceasta, pentru că ei vin și fac un gest de retrezire a conștiinței noastre religioase. Însă noi nu vedem decât laturile tradiționale, cutumiale, materiale și ne raportăm la consistența materială care ne subjugă, fără să ne dăm seama că de fapt pierdem chiar esențialul spiritual al înțelegerii pe care ar trebui să o redobândim.”
Legenda stâncii
Pasionat de arheologie biblică, părintele Ioan Chirilă, care a vizitat locurile din Israel, aduce în discuție o legendă, care istorisește modul în care a fost salvat Sf. Ioan Botezătorul de ordinul dat de Irod de ucidere a pruncilor. Se spune că s-a deschis o stâncă și că sfântul a stat ascuns acolo până când s-a aflat în afara pericolului. Din stâncă ar fi trecut direct în pustie.
Oamenii care merg în acel cartier al Iersalimului de azi pot vedea o linie, pe care sunt tentați să o caute cu privirea, însă nu găsesc decât un izvor cu apă limpede și rece, în care, spre uimirea tuturor, se află pești:
„Îți dai seama că de fapt în orice semn al existenței fizice poți să citești și ceva teologic. Vedeți, apa ca izvor sau susținător al vieții, cum are semnele vizibile, numai că trebuie să înveți să le citești”, a completat părintele Chirilă.
Mesaj la început de an
În încheiere, părintele Ioan Chirilă îndeamnă credincioșii să înceapă o călătorie cu Dumnezeu, gândind toate cele din anul acesta ca trepte care călăuzesc nu spre moarte și efemeritate, ci, din nou, spre bucurie, spre nașterea Mântuitorului.
„La început de an, să încercăm să vedem nu doar fizicalitatea existenței, ci și spiritualitatea ei. Și unificând în viața noastră cele două dimensiuni: vom vedea că în viața noastră lor li se adaugă și dimensiunea spirituală, și dimensiunea comunională, și dimensiunea societală, și dimensiunea aceasta fizică, și redevenim om”.
„Și redevenind om, îl conștientizăm pe Dumnezeu ca punct central al existenței noastre, care ne deschide prin alipirea de El fereastra veșniciei”, a conchis preotul Chirilă.
Foto credit: Radio Renașterea
