Cu 111 ani în urmă, de Sântă Măria Mare, se năștea la Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița, Anghel Papacioc, viitorul Arhimandrit. Arsenie și duhovnic căutat la Mănăstirea Techirghiol de la malul Mării Negre.
Tânărul Anghel a avut o tinerețe marcată de talent artistic (a urmat Școala de Arte și Meserii, secția sculptură, a Liceului industrial nr. 1 din Capitală), de implicare socială (a fost chiar primar al Zărneștilor pentru câteva luni), dar și de multe probleme cu autoritățile, deoarece a activat ca voluntar în taberele legionare.
A fost închis și în timpul Dictaturii Regale, și în timpul regimul comunist. Cu puțin înainte de instaurarea comunismului în România, în 1946, ieșea pe poarta închisorii din Aiud, după ce în detenție trecuse printr-o profundă transformare spirituală, fiind considerat „monahul în haină laică”.
A ales monahismul
În 15 ianuarie 1947 s-a închinoviat la mănăstirea vâlceană Cozia, iar în 1948 s-a transferat la Tismana, la invitația starețului vremii, Sf. Cuv. Mc. Gherasim de la Tismana. Primind binecuvântarea să se retragă la Schitul Cioclovina, nu a putut rămâne acolo, pentru că autoritățile s-au sesizat.
Așa a ajuns, pentru o scurtă perioadă, la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, condusă de Sf. Cuv. Cleopa de la Sihăstria, unde a înțeles valoarea simplității minții și rugăciunii.
Când Patriarhul Justinian Marina l-a chemat să lucreze ca sculptor și desenator la Institutul Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, s-a mutat la Mănăstirea Antim din Capitală, unde a primit tunderea în monahism, în 26 septembrie 1949, de la Ieromonahul Benedict Ghiuș, avându-l ca naș de călugărie pe Cuviosul Petroniu Tănase, viitorul stareț al Schitului Românesc Prodromu.
La Antim încă dăinuia spiritualitatea Rugului Aprins, cerc de meditație spirituală și rugăciune care fusese interzis de autoritățile comuniste cu un an înainte.
Detenția din timpul comunismului
După ce s-a îmbolnăvit la ochi, s-a retras din nou la Sihăstria, unde a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah la 26 septembrie 1950 de către Mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei.
În perioada 1950-1952, a fost îndrumător duhovnicesc pentru elevii Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, din generațiile respective ieșind șapte ierarhi.
Printr-un denunț, și din cauză că duhovnicul se împotrivea înființării organizației de tineret comunist în seminar, Părintele Arsenie Papacioc a intrat iar în colimatorul autorităților și a trebuit să se refugieze la Mănăstirea Slatina.
Era deja inclus de Securitate în dosarul Rugului Aprins, și datorită unor legături sporadice cu Sf. Sofian de la Antim, Alexandru Mironescu și Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, a fost arestat în 1958 și condamnat la 20 de ani de muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”.
În detenție, a avut adesea de suferit pentru că își exprima credința și viziunea duhovnicească asupra lumii.
Un patriarh care nu a renunțat să-l sprijine
A fost eliberat de la Aiud la amnistia generală din 1964 și s-a întors în Capitală, unde s-a întâlnit cu Patriarhul Justinian Marina, care l-a numit duhovnic la Mănăstirea Cernica. Dar Ministerul Cultelor refuza să-și dea avizul, ba chiar autoritățile comuniste voiau să-i interzică prezența în orice mănăstire și chiar și purtarea hainei monahale.
Cu toate acestea, patriarhul a rămas marele său apărător, deoarece își dorea un duhovnic ca el în Mitropolia Munteniei și Dobrogei.
Despre Maica Domnului
După un lung periplu prin mai multe locuri de slujire și mănăstiri, Părintele Arsenie Papacioc a ajuns la Mănăstirea „Sf. Maria” Techirghiol – hram parcă predestinat celui care se născuse de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
„Cine este acela care nu are nimic de cerut Domnului nostru Iisus Hristos și Maicii Domnului? Se spune că Maica Domnului este supărată pe toți aceia care nu-i cer niciodată nimic! Ea este o nouă lume și cât poate Dumnezeu cu puterea, poate și Maica Domnului cu rugăciunea. Arată-te, deci, a fi un fiu cu inimă de copil al Maicii Domnului!”, spunea Arhim. Arsenie Papacioc.
Foto credit: Radio Renașterea
