Călătorilor postul le este tovarăș bun de drum; îi face ușori și sprinteni, pe când îmbuibarea îi silește să ducă poveri, să poarte în spate greutățile cu care s-au desfătat.
Femeile să postească și ele, că și lor le este postul tot atât de potrivit și de firesc ca și respirația. Copiii să fie adăpați cu apa postului, ca și plantele bine crescute. Bătrânilor le este ușor postul pentru că de mult s-au obișnuit cu el.
Călătorilor postul le este tovarăș bun de drum; îi face ușori și sprinteni, pe când îmbuibarea îi silește să ducă poveri, să poarte în spate greutățile cu care s-au desfătat.
Când soldații pleacă la luptă într-o țară îndepărtată iau cu ei alimentele de trebuință hranei, nu plăcerii.
Iar noi, care pornim la luptă cu dușmanii nevăzuți, care ne grăbim spre patria cea de sus, nu trebuie oare să ne mulțumim numai cu cele de trebuință hranei sufletului, mai ales că suntem necontenit pe câmpul de bătaie?
(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a Il-a despre post, II, în col. PSB, vol. 17, p. 359)
(Informații preluate de pe www.doxologia.ro)
