După ce miercuri și vineri din Săptămâna Luminată a fost harți, începând cu Duminica Tomii, în toate zilele de post de până la Odovania (încheierea sărbătorii) Rusaliilor se face dezlegare la pește.
Motivul este bucuria imensă care cuprinde întreaga făptură odată cu Învierea și are temei chiar în cuvintele Mântuitorului:
„Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor. Iar ai Tăi mănâncă şi beau. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile” (Luca 5:33-35).
Dezlegarea la peşte în miercurile şi vinerile Cincizecimii este consemnată încă din secolul al șaselea, în Tipicul cel Mare al Sfântului Sava.
Dacă în perioada care precede Paștile (Triod) Sfinții Părinți au rânduit post aspru de mai multe zile, ca pregătire pentru marea sărbătoare, acum, în perioada pascală (Penticostar), pentru zilele de miercuri și vineri au prescris post mângâietor, cu dezlegare la pește.
Mângâierea duhovnicească
Termeneul de „mângâiere” este utilizat adesea în cărțile de cult pentru a marca diverse dispense în post.
„Mângâierea duhovnicească” provine din practica ascetică orientală. Părinţii pustiei, care trăiau singuri şi care duceau o viaţă foarte aspră, întrerupeau ajunarea atunci când cineva venea la ei, pentru a le arăta dragostea cu care erau datori să îi primească, explică Diac. Lect. Dr. Nicolae Preda.
Profesorul de liturgică al Facultății de Teologie din București subliniază că acestă practică oglindea lămurit modul petrecerii Mântuitorului împreună cu ucenicii, după Înviere și a fost preluată în mănăstirile de azi. Cu alte cuvinte, Părinţii pustiei nu puteau să postească atunci când fraţii veneau să îi cerceteze („Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte”, Matei 10:40), dat fiind faptul că nici fiii nunţii nu au postit atâta vreme cât Mirele Hristos a fost cu ei.
Sursă foto: catholictt.org