Duminica a 8-a după Paști
(Cincizecimea sau Rusaliile)
Ioan VII, 37-53; VIII, 12
În ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – , Iisus a stat între ei și a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din lăuntrul său. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească cei ce au crezut în El. Căci încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. Deci, mulți din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul. Iar alții ziceau: Acesta este Hristos. Iar alții ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? N-a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din seminția lui David și din cetatea Betleem, de unde era David? Și s-a făcut dezbinare în mulțime pentru El. Și unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei și la farisei, iar aceia le-au zis: De ce nu L-ați adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om așa cum vorbește Acest Om. Deci le-au răspuns fariseii: Nu cumva ați fost și voi amăgiți? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulțimea aceasta, care nu cunoaște Legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi și nu știe ce a făcut? Ei au răspuns și i-au zis: Nu cumva și tu ești din Galileea? Cercetează și vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. Și s-a dus fiecare la casa lui. Deci, iarăși a vorbit Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.
Lecturile din cadrul Sfintei Liturghii din ziua praznicului Cincizecimii, atât din Apostol, cât și din Sfânta Evanghelie, pun în fața ochilor noștri sufletești două semnificații fundamentale ale acestei sărbători. Pe de o parte, este descris evenimentul istoric al Pogorârii Duhului Sfânt, sub chipul limbilor de foc, asupra Sfinților Apostoli și, prin ei, asupra Bisericii, atunci întemeiată, și asupra lumii întregi. Pe de altă parte, cuvintele Evangheliei ne înfățișează relația dintre Mântuitorul Hristos – „Lumina lumii” – și Duhul Sfânt, „apa cea vie”, căci, spune Domnul, „cel care Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (In. 8, 12), după cum cel care îl va primi pe Duhul Sfânt și îl va face roditor, „râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (In. 7, 38).
Sărbătoarea Rusaliilor are, astfel, un rol fundamental, atât în planul mântuirii generale sau obiective, pentru că este momentul trimiterii Duhului Sfânt și al întemeierii Bisericii creștine, cât și în planul mântuirii subiective sau personale, pentru că, urmare actului Pogorârii Duhului Sfânt și al întemeierii Bisericii, creștinul își poate împropria roadele mântuirii împlinite de Mântuitorul Hristos, împreună-lucrând cu El și cu Duhul Sfânt și în cadrul Bisericii, trupul tainic al Domnului.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
