Pictorul bisericesc Epaminonda Bucevschi a fost comemorat vineri la 130 de ani de la trecerea sa în veşnicie.
Slujba de pomenire a fost oficiată în Paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” de un sobor de clerici.
Arhidiaconul Vasile M. Demciuc a ţinut un cuvânt, în care a prezentat profilul biografic al renumitului pictor.
„În cele două mari domenii preferate ale sale, portretistica şi iconografia, Epaminonda Bucevschi a căutat cu propriile arme, creionul şi pensonul, să atingă perfecţiunea, dintotdeauna existând diverse polemici privind limitele acesteia. Perfecţiunea, în afară de tehnologie, este însă preponderent plictisitoare, obositoare prin chiar exactitatea ei”.
„Aşadar, nu i se poate reproşa lui Epaminonda Bucevschi că nu a reuşit să atingă perfecţiunea şi că a rămas doar la stadiul de a tinde spre ea. Chipurile portretizate, laice sau religioase, departe de a fi perfecte, vorbesc despre particularităţile umane, despre reale caractere individuale, despre profiluri psihologice, conducând ochii privitorului spre desluşirea a ceva mult mai important decât asemănarea perfectă cu realitatea obiectivă: citirea sufletului dincolo de imagine”, a spus el.
Aportul artistului la promovarea Sfântului Domnitor Ştefan cel Mare a fost făcut cunoscut de părintele Constantin Oprea.
„În anul 1884, Epaminonda Bucevschi realizează lucrarea Ştefan cel Mare, pe o pânză cu dimensiunile 180×104 cm. Voievodul este înfăţişat în picioare, în poziţie relaxată, dar semeaţă. Atitudinea personajului este clar redată: Ştefan cel Mare este cu mâna stângă pe sabie, deci întotdeauna pregătit să-şi apere ţara, iar în cealaltă mână ţine un pergament cu sigiliu, simbol al statutului de ctitor”.
„Privirea domnului, surprinsă prin ochii vii şi deloc umili, conduce în afara tabloului, direcţie sprijinită şi de bucăţica de cer care, prin tratarea aerisită a zonei şi tonalitatea cromatică deschisă, subliniază ideea de libertate, putere şi încredere în viitor. Chipul urmează cu stricteţe caracteristicile din Tetraevangheliar: faţa luminoasă, rotundă, cu o frunte înaltă încadrată de păr lung, deschis la culoare, uşor ondulat”.
Epaminonda Bucevschi
S-a născut în 3 martie 1843, în Iacobeni, jud. Suceava. Studii gimnaziale la Cernăuți, Beiuș și Blaj; studii superioare la Institutul Teologic din Cernăuți, apoi de pictură la Academia de Arte Frumoase din Viena, cu o bursă oferită de Consistoriul Eparhial din Cernăuți (1868-1874).
Pictor în Viena, apoi „pictor diecezan” la Cernăuți (1881-1891). În această calitate a pictat în stil neorenascentist mai multe Biserici din Bucovina, între care: Frătăuții Vechi, Stupea, Solea, Gura Humorului (altele, împreună cu vienezul C. Arend); iconostase și icoane în peste 15 Biserici bucovinene, precum și iconostasul Catedralei ortodoxe din Zagreb-Croația; tablouri cu scene din viața românilor. A trecut la Domnul la 13 februarie 1891 în Cernăuți.
Opere ale pictorului se regăsesc în colecţiile Muzeului Național de Artă din București şi Muzeului de Artă Bucovineană din Suceava, precum și în diferite colecții particulare de artă din țară.
Foto credit: Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor
Abonează-te la newsletter şi fii la curent cu noutăţile!
Vă mulțumim că citiți Basilica.ro.
