Perioada preşcolarităţii și educația religioasă

Dimensiunea fundamentală a educaţiei începută în grădiniţă şi continuată în şcoală şi în afara ei presupune însuşirea unui set de valori stabile şi coerente care să determine educarea la copii a conduitei favorabile unui stil de viaţă sănătos din punct de vedere mental, emoţional, fizic şi sociomoral. Educaţia religioasă contribuie la realizarea acestui deziderat, constituindu-se în cel mai eficient mijloc de formare a personalităţii şi a caracterelor morale. Educaţia religioasă este fundamentală pentru formarea personalităţii copiilor. Principala direcţie a educaţiei religioase constă în formarea bunului creştin. Aceasta este etapa de început a pregătirii copilului pentru viaţă, care are în vedere cunoaşterea, înţelegerea şi practicarea binelui în viaţa socială şi adaptarea la viaţa comunităţii.

Activităţile educative cu conţinut moral religios re­pre­zintă oportunităţi de descoperire a răspunsurilor la marile întrebări pe care preşcolarii şi le pun. Curiozitatea lor ne­măr­ginită se extinde dincolo de graniţele realităţii cotidiene, asupra aspectelor ce ţin de cu­noaşterea elementelor supranaturalului, cum ar fi îngerii, Dumnezeu, sfinţii, manifestându-se în întrebări pe care copiii le adresează părinţilor sau adulţilor cu care sunt în contact; cascada „de ce”-urilor este nesfârşită, ei căutând să afle cine a creat lumea şi de ce, cum cresc plantele, de ce răsare soarele sau cine poartă de grijă vieţuitoarelor.

Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente