Pelerinajul de Florii reprezintă una dintre cele mai cunoscute manifestări de credință din perioada premergătoare sărbătorii Paștelui, care are ca scop rememorarea Intrării Domnului în Ierusalim.
Un pelerinaj este o călătorie cu caracter religios, realizată către un loc considerat sfânt, datorită legăturii sale cu Dumnezeu sau cu o persoană recunoscută pentru sfințenia vieții sale.
Manifestarea exprimă nu doar o tradiție păstrată de-a lungul timpului, ci și o mărturisire vie a credinței creștine.
Pelerinajul, tradiție vie a credinței
Originea pelerinajului poate fi urmărită până în timpurile biblice. Psalmii de Urcare (Psalmii 120–134) erau dedicați celor care mergeau în pelerinaj la Ierusalim, iar eliberarea evreilor din Egipt este interpretată ca un model simbolic.
În creștinism, originile pelerinajului sunt legate de însăși viața Mântuitorului Iisus Hristos, Care a străbătut diferite locuri încă din copilărie: fuga în Egipt, întoarcerea la Nazaret, călătoriile la Ierusalim.
În timp, practica s-a integrat și în viața Bisericii. În secolul al VI-lea, la Constantinopol, locuitorii cetății participau la procesiuni religioase pe străzi, unde cântau imnuri. Aceste momente au dat naștere unor elemente liturgice păstrate până astăzi, precum antifoanele și imnul „Sfinte Dumnezeule”.
Pelerinajul exprimă ideea unei călătorii spirituale, drum al omului cu și către Dumnezeu. De-a lungul timpului, această dimensiune a rămas constantă, pelerinajul fiind perceput ca o formă de apropiere de viața duhovnicească și de comuniune.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sublinia în mesajul de la Pelerinajul de Florii de anul trecut că este „rugăciune în procesiune și adunare în mișcare”.
Semnificația stâlpărilor
De sărbătoarea Floriilor se leagă și sfințirea ramurilor de finic sau de salcie, cunoscute drept stâlpări.
În Antichitate, ramurile de finic erau semn al victoriei în luptă. Creștinii le-au asociat cu biruința lui Hristos asupra morții. Evreii întrebuințau salcia în timpul Sărbătorii corturilor, aceasta amintind de eliberarea din Egipt. În unele scrieri ale Sfinților Părinți, salcia era simbolul Maicii Domnului.
Mărturii despre folosirea ramurilor la sărbătoarea Floriilor apar încă din primele secole creștine. Jurnalul pelerinei Egeria consemnează că, în secolul al 4-lea, credincioșii din Țara Sfântă urcau pe Muntele Măslinilor, purtând în mâini ramuri și cântând.
Tradiția este reflectată și în vechile cărți de cult românești, care menționează binecuvântarea stâlpărilor în cadrul slujbelor. Moliftelnicul de la Alba Iulia din anul 1689 numește Sărbătoarea Floriilor drept „Dumineca florilor de sălcii”.
În România, modul în care aceste ramuri sunt păstrate diferit în funcție de regiune. În Moldova și Bucovina, salcia este așezată la streașina casei, în timp ce în Muntenia și Oltenia este păstrată în interior, lângă icoane.
Pelerinajul de Florii 2026
Pelerinajul de Florii va avea loc sâmbătă, marcând începutul ultimei săptămâni din Postul Sfintelor Paști.
În acest an, pelerinajul din Capitală va începe la Catedrala Națională. Pe parcursul traseului sunt prevăzute mai multe opriri pentru momente de rugăciune.
Procesiunea se va încheia la Catedrala Patriarhală, unde pelerinii vor fi întâmpinați de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Programul complet al evenimentului și traseul pot fi consultate aici.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene
