După un obicei străvechi, menționat în secolul al IV-lea și generalizat în toată lumea creștină, în Duminica Floriilor se aduc în biserici ramuri de salcie. În Vechiul Testament, salcia este consemnată în timpul sărbătorii corturilor, aceasta amintind de eliberarea evreilor din Egipt, potrivit TRINITAS TV.
Modul în care această ramură de salcie se pastrează în gospodărie, este diferit de la o zonă la alta. În Moldova și în Bucovina există credința că salcia nu trebuie adusă în casă. Ea se pune întotdeauna afară, la streașina casei. În Muntenia si Oltenia, dimpotrivă, ramurile de salcie se pun la icoane.
Bucureștenii prezenți la Pelerinajul de Florii au participat, după Vecernia de la Mănăstirea „Radu Vodă”, la sfințirea stâlpărilor de salcie și finic.
Salcia este un simbol al bucuriei și al vieții. În scrierile unor Sfinți Părinți, salcia o reprezintă pe Fecioara Maria. Deși alege fecioria, deci viața fără rod, aceasta îl naște pe Hristos.
