Cinstitul cap al Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani, aflat în patrimoniul Mănăstirii Cernica, va fi purtat în pelerinaj în Mărginimea Sibiului în perioada 12-21 octombrie 2024.
Arhiepiscopia Sibiului organizează aducerea odorului cu prilejul sărbătorii Sfinților Mărturisitori Ardeleni (21 octombrie), pentru a aniversa 275 de ani de la plecarea Cuviosului Gheorghe din localitatea natală, cu scopul de a-și dedica viața lui Dumnezeu.
Evenimentele liturgice și culturale sunt organizate prin efortul Protopopiatului Săliște în colaborare cu Mănăstirea Cernica și marchează revenirea în Săliștea natală a Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani după 275 de ani.
Program
- 12-13 octombrie: moaștele vor fi în Catedrala „Sfânta Treime” din Sibiu;
- 13-15 octombrie: moaștele ajung la Biserica „Sf. Parascheva” din Parohia Gura Râului II, jud. Sibiu; în 13 octombrie va fi oficiată Taina Sfântului Maslu, iar în 14 octombrie Sfânta Liturghie de hramul bisericii mici (monument istoric), urmată de Taina Sfântului Maslu;
- 15-17 octombrie: moaștele ajung la Biserica „Buna Vestire” a Parohiei Jina I, jud. Sibiu, unde va fi oficiată Taina Sfântului Maslu, iar a doua zi Sfânta Liturghie la Biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a Parohiei Jina II.
- 17-19 octombrie: moaștele sunt purtate în pelerinaj până la biserica din Tilișca, jud. Sibiu unde va fi oficiată Taina Sfântului Maslu, iar a doua zi Sfânta Liturghie;
- 19-20 octombrie: sfintele moaște vor fi depuse spre cinstire la biserica din Sibiel, jud. Sibiu, unde va fi oficiată Taina Sfântului Maslu, iar a doua zi Sfânta Liturghie.
- 21 octombrie: sfintele moaște ajung la biserica „Adormirea Maicii Domnului” (Brata) a Parohiei Săliște III, jud. Sibiu, unde vor fi oficiate Taina Sfântului Maslu și Sfânta Liturghie.
Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica și Căldărușani (1730-1806)
Născut în 1730 în Săliștea Sibiului, Cuviosul Gheorghe a fost starețul Mănăstirii Cernica din 1 septembrie 1781 și până în 3 decembrie 1806, când a trecut la Domnul.
A venit la București la vârsta de 19 ani, cu dorința de a-și închina viața lui Dumnezeu. Aici a cunoscut un ierarh grec, pe care l-a urmat la Constantinopol. S-a stabilit împreună cu acesta la mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, unde a primit tunderea în monahism și a fost hirotonit ierodiacon.
După trecerea la Domnul a părintelui său duhovnicesc, s-a mutat în obștea Sfântului Paisie Velicikovski, care se stabilise tot în Athos. În 1752, a primit marea schimă monahală, apoi a fost hirotonit ieroschimonah pe seama obștii românești de la Schitul Sfântul Ilie.
În 1762, Ieroschimonahul Gheorghe s-a mutat în Moldova împreună cu starețul Paisie și cu alți 64 de ucenici. S-au stabilit inițial la Mănăstirea Dragomirna, apoi s-au mutat la Mănăstirea Secu și ulterior la Mănăstirea Neamț.
În 1781, după o înfățișare la Mitropolitul Grigorie al II-lea al Ungrovlahiei, a fost invitat în Arhiepiscopia Bucureștilor, pentru organizarea monahismului românesc din această eparhie.
Pentru înființarea unei comunități monahale după rânduiala athonită, a ales Mănăstirea Cernica, părăsită la acea vreme. După patru ani de muncă, mănăstirea a fost redeschisă, primind în primul an 16 frați, care, neavând chilii, dormeau în beci.
În următorii ani, obștea a crescut la 103 de monahi și frați, s-au construit chilii și arhondaric, iar rânduiala slujbelor era ca cea din Muntele Athos.
Domnitorul Nicolae Mavrogheni (1789-1791) i-a recunoscut Cuviosului Gheorghe rangul de arhimandrit și i-a încredințat conducerea Mănăstirii Curtea de Argeș în 1788, apoi, în 1792, conducerea Mănăstirii Căldărușani.
În decembrie 1806, Cuviosul Gheorghe s-a întors la Cernica, unde a trecut la cele veșnice în ziua a treia a lunii, lăsând monahilor un testament cu principiile și normele după care s-a ghidat în activitatea sa, un veritabil îndreptar al vieții călugărești.
