Pelerinajul este o constantă a umanității și o șansă de îmbogățire spirituală. Drumul către locașurile de închinare și întâlnirea cu oameni și locuri prin care simțim lucrarea lui Dumnezeu în viața lumii sunt întotdeauna încununate de bucurie fi binecuvântare.
Recunoscută încă din perioada medievală ca o „cetate a bucuriei” (Hilariopolis), numită în secolul al XX-lea „micul Paris”, capitala de astăzi a României păstrează în articulațiile ei majore dimensiunea inconfundabilă a spiritualității ortodoxe, prin bisericile mai vechi sau mai noi, ctitorite de domnitori, familii nobiliare, ierarhi, preoți și călugări, bresle de meșteșugari sau de obștea creștinilor jertfelnici care au pus milostenia lor la temelia unor sfinte locașuri, spre folosul duhovnicesc al poporului dreptcredincios.
Despre numărul mare al așezămintelor bisericești din București vorbesc multe însemnări ale călătorilor străini din veacurile de odinioară, între aceștia, istoricul și geograful armean Hugas Ingigean înfățișa astfel cetatea de pe Dâmbovița prin anii 1780-1787: „Numărul locuitorilor ajungea anul trecut la cincizeci de mii, printre care găsim și diferiți streini; orașul este împărțit în șaizeci și șapte de mahalale (…). Sunt numeroase biserici, mănăstiri și hanuri, care majoritatea au fost construite de către domni, și poartă numele acestora (…). Numărul bisericilor si al mănăstirilor care se găsesc în oraș și împrejurimi se zice cl ar ajunge la trei sute optzeci; acestea numai cele zidite de piatră, fără a număra pe cele din lemn, cu care ar fi patru sute”.
Odată cu evoluția orașului, s-au schimbat multe și în planul vieții bisericești, mai ales după ce Bucureștii devin capitala Principatelor Unite, în anul 1862, apoi capitala României Mari, din 1918, și reședința Patriarhiei Române, din 1925. Istoria tumultuoasă a celui mai important oraș din România și, multă vreme, al doilea în strălucire din sud-estul european, după Istanbul, a cu-prins și locașurile de închinare creștine ortodoxe sau ale altor confesiuni și religii prezente în București. S-au construit multe locașuri noi, altele au fost dărâmate (mai ales în ultimul deceniu al dictaturii comuniste), însă imaginea lor a rămas vie în conștiințele oamenilor.
La începutul mileniului trei, vechea cetate a lui Bucur respiră aerul cosmopolit de metropolă europeană și recapitulează, în alcătuirea ei eclectică, aspecte dominante ale culturii românești din aproape toate regiunile țării. De aceea, la elaborarea proiectului Catedralei Mântuirii Neamului, un ideal mai vechi aflat acum în plină lucrare, toate eforturile s-au concentrat în direcția realizării unui edificiu cu valoare de simbol: o expresie a sufletului românesc deschis spre dialog cu bimilenara cultură creștină a Europei.
Chiar dacă ziua de aniversare a Bucureștilor a fost stabilită de municipalitate la 20 septembrie (în amintirea primei atestări documentare cunoscute până acum, hrisovul domnitorului Vlad Țepeș din 20 septembrie 1459), orașul trăiește cu cea mai mare intensitate spirituală în zilele apropiate datei de 27 octombrie, sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ale cărui moaște se află în Catedrala Patriarhală de pe Dealul Mitropoliei.
Pelerini din țară și din alte regiuni ale lumii vin în capitala României pentru a participa la tradiționalul hram al ocrotitorului spiritual al Bucureștilor. Astfel, se deschid raze de lumină și bucurie sfântă către toate mănăstirile și bisericile din centrul istoric, adevărate tezaure de patrimoniu sacru, cu sfinte moaște și icoane făcătoare de minuni, care ajută pe oameni să cultive de-a lungul anului legătura de rugăciune cu sfinții, „prietenii și casnicii lui Dumnezeu”. Iar pașii pelerinilor au mereu deschisă calea și către ctitoriile recente din noile cartiere bucureștene sau către venerabilele mănăstiri din împrejurimi.
Ne rugăm Domnului Hristos, tainicul Călător pe drumul spre Emaus cu Luca și Cleopa, să binecuvânteze pe toți pelerinii care vin la București, să-i ajute să descopere frumusețile spirituale de aici și să le dăruiască bucuria întâlnirii omului cu Dumnezeu, Izvorul vieții și fericirii eterne.
+ DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
(Cuvânt de binecuvântare pentru pelerini al Preafericitului Părinte Patriarh din Prefața volumului)
