Patriarhul Teoctist „a privit monahismul nu ca pe o relicvă a trecutului, ci ca pe o forță vitală, regeneratoare a Ortodoxiei românești”, a spus Arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, sâmbătă, când părinții din obște au oficiat un Parastas pentru fostul patriarh, cu prilejul împlinirii a 111 ani de la nașterea lui.
„A iubit monahismul, pentru că el însuși a fost, până la ultima suflare, un ucenic al ascultării și al rugăciunii și al jertfei pentru Biserică”, a continuat părintele arhimandrit.
„Deși a parcurs un traseu administrativ impresionant, de la smeritul frate de mănăstire la demnitatea de patriarh, Teoctist Arăpașu nu a lăsat niciodată ca purpura ierarhică să îi acopere rasa călugărească. A rămas permanent călugărul Teoctist.”
Mănăstirea este inima Bisericii
Starețul a mai subliniat că dragostea pentru monahism a fostului patriarh al României se concretiza în faptă.
„Această dragoste-timpurie s-a transformat în anii maturități într-o misiune de restaurator. Sub privirea sa ocrotitoare, majoritatea mănăstirilor noastre din Moldova au fost rezidite sau înfrumusețate, căpătând o nouă viață. Fiecare piatră pusă la loc, fiecare frescă curățată a fost o mărturisire a iubirii sale față de aceste grădini ale Maicii Domnului”, a amintit starețul Mănăstirii Putna.
„Astăzi, când privim la mănăstirile noastre înfloritoare, trebuie să vedem în ele și o parte din sufletul Patriarhului Teoctist. El a înțeles că mănăstirea este inima care pompează sânge proaspăt în trupul Bisericii noastre, în trupul Bisericii lui Hristos.”
Un suflet cald
Arhim. Melchisedec Velnic a adăugat că atitudinea Patriarhului Teoctist a fost exemplară pentru monahi și a amintit de sufletul cald al acestui întâistătător al Bisericii noastre.
„Trăindu-și cu evlavie și responsabilitate relația sa cu Dumnezeu, Patriarhul Teoctist s-a dăruit pe sine, făcându-ne și pe noi, nevrednicii săi fii, părtași acestei comori duhovnicești”, a spus părintele arhimandrit.
„Dincolo de demnitatea de patriarh, iubiții mei, ne rămâne imaginea omului de căldură rară. Era ierarhul care nu aștepta să fie întotdeauna salutat, ci se grăbea el însuși să dea binețe celor din jur, să-i îmbrățișeze, să-i întâmpine cu dragostea-i firească, risipind astfel teama și aducând lumină în suflete.”
Patriarhul Teoctist și Putna
Patriarhul Teoctist este considerat al treilea ctitor al Mănăstirii Putna, după Sf. Voievod Ștefan cel Mare și Sf. Ier. Iacob Putneanul.
Ctitoria sa materială a fost refacerea, în perioada 1982-1987, a Casei Domnești a Mănăstirii Putna, inițial construită de Sf. Ștefan cel Mare.
Iar ctitoria sa spirituală este reprezentată de canonizarea primului ctitor al așezământului monahal, Sf. Ștefan cel Mare, canonizare proclamată solemn la Putna în 1992.
Vezi și:
- Patriarhul Teoctist, 111 ani de la naștere: A relansat ideea unei Catedrale Naționale
- Anul 2027 va fi dedicat în Patriarhia Română comemorării Patriarhilor Justinian și Teoctist
Foto credit: Youtube / Mănăstirea Putna
