Bucureşti, 7 ianuarie 2018/13:40 – Pocăinţa, Botezul şi personalitatea Sf. Ioan Botezătorul au fost temele centrale ale predicii Părintelui Patriarh din duminica după Botezul Domnului. În omilia sa, Patriarhul Daniel a definit pocăinţa ca fiind o „stare de smerenie continuă” şi a explicat că trebuie să fie „o constantă a vieţii creştine, o permanentă curăţire de păcatele săvârşite cu gândul, cuvântul şi fapta, pentru a dobândi sfinţenia”.
Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a avertizat că pocăinţa „niciodată nu trebuie să fie un prilej de laudă”, pentru că dacă ne lăudăm cu ea, „îşi pierde din valoare, devine o pocăinţă fără roade duhovniceşti”.
„Pocăinţa adevărată este o lucrare tainică, de renaştere în dureri a omului, de înnoire interioară a sufletului, de răstignire a păcatului din om şi de înviere a legăturii sale cu Dumnezeu, de creştere spirituală în iubire smerită şi sfântă”, a atras atenţia Preafericirea Sa în omilia rostită în paraclisul Sf. Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.
Făcând referire la evanghelia de astăzi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reamintit că întoarcerea de la pierzare pe drumul mântuirii se face prin pocăinţă, deoarece „pocăinţa nu este un simplu regret emoţional, ci înseamnă o schimbare a modului de a gândi, de a vorbi, şi de a făptui”.
Pocăinţa înseamnă o schimbare a vieţii, şi anume viaţa trăită în neascultare faţă de Dumnezeu se schimbă în viaţă trăită în ascultare faţă de Dumnezeu. Viaţa trăită în fapte rele se schimbă în viaţă trăită în fapte bune.
Referitor la Taina Botezului, Preafericirea Sa a explicat faptul că Botezul creştin este „începutul intrării omului în Împărăţia Cerurilor”.
„Prin Botezul săvârşit în numele Preasfintei Treimi”, a spus Patriarhul Daniel, „începem să intrăm în Împărăţia iubirii veşnice a Tatălui, a Fiului şi Duhului Sfânt. Toate celelalte Sfinte Taine ale Bisericii au ca bază de plecare Taina Botezului urmată de Mirungere şi de Împărtăşania euharistică”, a spus Patriarhul României.
Preafericirea Sa a afirmat că „lumina Botezului creştin este lumină mare pentru fiecare dintre noi, pentru viaţa Bisericii şi a familiei umane în general”, şi a atras atenţia că „dacă această lumină sfântă primită la Botez nu este cultivată, nu se face roditoare ea diminuează sau se pierde, iar viaţa oamenilor devine un mediu al întunericului, al împătimirii egoiste, al violenţei şi al exploatării posesive sau degradante a persoanelor umane şi a naturii înconjurătoare”.
Pentru a evidenţia legătura dintre cele două sfinte taine, Patriarhul României a explicat faptul că „pocăinţa este continuarea Botezului”, deoarece pocăinţa reprezintă „refacerea permanentă a legăturii noastre de iubire cu Dumnezeu”.
„Botezul nu se repetă, dar se reînnoieşte prin pocăinţă sau spovedanie, numită şi Botezul lacrimilor. Numai o singură dată ne botezăm în Duhul Sfânt şi în apă, dar de multe ori ne curăţim de păcatele săvârşite după Botez prin pocăinţă, adică prin Botezul lacrimilor”, evidenţiază Părintele Patriarh.
În partea a doua a cuvântului său, Patriarhul Daniel a vorbit despre Sfântul Ioan Botezătorul, „cel care face parte din planul lui Dumnezeu de mântuire lumii ca fiind slujitor al Tatălui Ceresc în pregătirea drumului pentru venirea lui Mesia”,
„Sfântul Ioan”, a spus Patriarhul Daniel, „trebuia să adune lumea la Iordan spre a îndemna pe oameni să se pocăiască cu botezul prin apă spre pocăinţă”
„Acel botez nu era desăvârşit, ci era un botez de conştientizare a nevoii schimbării vieţii, a înnoirii vieţii. Sfinţii Părinţi spun că el nu dăruia iertarea păcatelor, era doar o pregătire pentru botezul creştin pe care Mântuitorul îl întemeiază prin însăşi lucrarea Sa de după Botezul pocăinţei în Iordan, şi anume prin deschiderea Cerurilor şi pogorârea Sfântului Duh asupra lui Iisus, care era în apele Iordanului, iar glasul Tatălui a spus: Acesta este Fiul meu cel Iubit întru care am binevoit”.
Evlavia poporului nostru pentru Sfântul Ioan Botezătorul este deosebită, fapt pentru care astăzi peste 2 milioane de români îşi cinstesc ocrotitorul. Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că numele Ioan îşi are originea în ebraică şi înseamnă „cel miluit de Dumnezeu”.
„Dorim tuturor celor care poartă numele de Ioan şi derivate ani mulţi cu sănătate şi bucurie; ajutor de la Dumnezeu, întărire în credinţă şi împlinirea dorinţelor de bine spre slava lui Dumnezeu şi bucuria Bisericii”, a urat Patriarhul României.
