Patriarhul României a vorbit duminică despre un gest liturgic pe care Biserica l-a învăţat de la Sfântul Petru, care a căzut în genunchi după pescuirea minunată, deoarece fusese neîncrezător în cuvântul lui Hristos, şi a spus: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!
„De aceea, astăzi, când slujitorii Bisericii intră în Sfântul Altar se înclină până la pământ în faţa mesei Sfântului Altar, care reprezintă mormântul şi tronul de slavă al lui Hristos şi zic: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul”.
„Aceasta am învăţat de la Apostolul Petru, deoarece în faţa sfinţeniei lui Dumnezeu omul trebuie să mărturisească păcatele şi să ceară curăţire şi iertarea acestora”, a spus Preafericirea Sa în omilia rostită duminică, 27 septembrie, la Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale.
Cea mai importantă lecţie de ecleziologie
Sfântul Petru a avut această atitudine de pocăinţă, deoarece îndemnul lui Hristos de a arunca mrejele a venit după o noapte de osteneală în care nu au prins nimic, iar apostolul nu a fost pe deplin încrezător de reuşită.
„Dar a arătat ascultare smerită faţă de Iisus”, a spus Patriarhul, „şi această ascultare l-a făcut să împlinească ceea ce Iisus i-a poruncit. În foarte scurt timp, în mod surprinzător, când cei din corabie au ridicat mrejele din apă erau pline de peşte”.
Ajutorul nesperat a venit prin harul lui Dumnezeu, după o noapte de muncă. Astfel, pescuirea minunată a fost „cea mai importantă lecţie de ecleziologie”, a spus Patriarhul care a subliniat că „în lucrarea de slujire a Bisericii lui Hristos contează mai întâi harul sau ajutorul lui Dumnezeu şi apoi priceperea omenească”.
„Iar harul se dăruieşte celor care sunt smeriţi, ascultători şi harnici”, a completat Preafericirea Sa.
La capătul ostenelilor vedem lucrarea harului
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a atras atenţia că harul se oferă celor care depun eforturi în atingerea unor obiective bune.
„Mântuitorul Iisus Hristos a săvârşit minunea pescuirii minunate nu pentru ucenici ca pescari leneşi, ci minunea prinderii unei mari mulţimi de peşti s-a săvârşit pentru pescarii care s-au ostenit toată noaptea, care erau epuizaţi, astfel încât harul care face minuni a venit la capătul puterii omeneşti”.
„Acolo unde puterea omenească nu a mai săvârşit nimic din ceea ce s-a dorit a intervenit harul în mod neaşteptat şi a adus bucurie mare. La capătul ostenelilor omeneşti, şi osteneli care au produs multă smerenie, vedem lucrarea minunată a harului”.
Însă, pe lângă hărnicie este nevoie şi de smerenie pentru a primi harul divin, a spus Patriarhul.
„Cei ce se ostenesc mult şi devin smeriţi pentru că simt că au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pe care îl cer prin rugăciune, aceia primesc harul facerii de minuni”.
„Deci, minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus ne arată că este nevoie de multă osteneală, smerenie şi ascultare. Hristos dăruieşte harul său celor care sunt ascultători, smeriţi şi harnici, de aceea minunea pescuirii minunate trebuie să ne îndemne la smerenie, la ascultare faţă de Dumnezeu, la multă rugăciune şi nevoinţă”.
Patriarhul României a explicat că sunt momente în viaţă când, „deşi ne ostenim mult nu reuşim să împlinim ceea ce ne am propus”, chiar dacă „lucrarea a fost una bună şi nu am cerut lucruri deşarte”.
„Atunci este semnul că trebuie să aşteptăm cu nădejde fiindcă nu totdeauna cererile noastre se împlinesc de către Dumnezeu când şi cum dorim, ci el le împlineşte uneori mai târziu, pe neaşteptate şi într-un mod pe care noi nu l-am prevăzut (…) pentru a ne răsplăti credinţa, smerenia şi speranţa”.
Foto credit: Arhivă Basilica.ro/Mircea Florescu
