Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a transmis un cuvânt la începutul Postului Mare, pe care l-a numit „o perioadă binecuvântată de post și pocăință, de trezvie duhovnicească și o călătorie împreună cu Domnul, Care merge de bunăvoie spre pătimire, pentru a ajunge să cinstim strălucita Sa Înviere”.
Patriarhul Ecumenic a reamintit că în Biserica primară, Postul Paștilor era o perioadă de pregătire a catehumenilor care urmau să fie botezați în timpul Sfintei Liturghii Pascale.
Sanctitatea Sa a subliniat și faptul că libertatea creștină nu implică „o asceză tristă, o viață fără har sau bucurie”, iar postirea nu este doar o abținere de la mâncare, ci o renunțare la păcat, o luptă împotriva egoismului, o îndepărtare de sine și apropiere de aproapele în nevoie.
Text integral:
† Bartolomeu
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic
Întregii Plerome a Bisericii
Har să fie și pace de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, iar de la Noi bună dorire, binecuvântare și iertare
Preacinstiți frați arhierei și binecuvântați fii întru Domnul,
Intrăm din nou, cu purtarea de grijă și harul lui Dumnezeu, Dăruitorul tuturor bunătăților, în Sfântul și Marele Post, o perioadă binecuvântată de post și pocăință, de trezvie duhovnicească și o călătorie împreună cu Domnul, Care merge de bunăvoie spre pătimire, pentru a ajunge să cinstim strălucita Sa Înviere, învrednicindu-ne în această trecere a noastră de la cele lumești la „cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit” (1 Cor. 2,9).
În Biserica Primară, Sfântul și Marele Post a fost o perioadă de pregătire a catehumenilor pentru Botez, care se săvârșea în cadrul Sfintei Liturghii a Învierii. Legătura cu Botezul implică și perceperea sau trăirea Sfântului și Marelui Post ca perioadă de pocăință prin excelență, care e caracterizată drept „redescoperire a Botezului”, ca „al doilea botez”, ca „repoziționare față de Dumnezeu în perspectiva unei noi viețuiri”, adică o reînnoire a darurilor Botezului și a făgăduințelor față de Dumnezeu pentru începerea unei noi vieți.
Slujbele și cântările acestei perioade asociază strădania duhovnicească a credincioșilor cu așteptarea Paștilor Domnului, prin care acest post de patruzeci de zile constituie o pregustare a bucuriei pascale.
Sfântul și Marele Post constituie o oportunitate de conștientizare a profunzimii și bogăției credinței noastre ca „întâlnire personală cu Hristos”. Pe drept cuvânt se subliniază că religia creștină este „profund personală”, fără ca aceasta să însemne că este „individualistă”. Credincioșii „Îl întâlnesc, Îl recunosc și Îl iubesc pe Unul și Același Hristos”, Care „Primul și Singurul… l-a arătat pe Omul adevărat și perfect” (Sf. Nicolae Cabasila).
El cheamă în mod personal pe fiecare om la mântuire, astfel încât răspunsul fiecăruia va fi întotdeauna „înrădăcinat în credința comună” și „în același timp unic”.
Ne amintim de minunatele cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel: „nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine” (Gal. 2,20).
Aici, „în mine”, „a mea” și „pentru mine” nu sunt spuse în contrast cu „în noi”, „a noastră”, și „pentru noi” în perspectiva „mântuirii comune”. Recunoscător pentru darurile cerești ale renașterii sale în Hristos, Apostolul libertății „cele ale firii noastre comune le face”, astfel încât Cuvântul Cel mai înainte de veci al lui Dumnezeu să se întrupeze, să se răstignească și să învieze din morți „pentru el, în mod personal”.
Trăirea credinței noastre este „unică” și „profund personală”, ca libertate dăruită de Hristos, fiind în același timp „fundamental eclezială”, „experiere a libertății comune”. Această adevărată libertate în Hristos se manifestă ca iubire și sprijin nemijlocit față de semenul nostru concret, după cum aceasta este descrisă în Parabola Samarineanului milostiv (Lc. 9, 30-37) și în pasajul evanghelic despre Înfricoșătoarea Judecată (Mt. 25, 31-46), dar și ca respect sau grijă față de creație și de folosirea acesteia în mod recunoscător (euharistic).
Libertatea în Hristos are un caracter personal și deplin, care se descoperă în mod deosebit pe parcursul Sfântului și Marelui Post în modul de înțelegere al ascezei și postului. Libertatea creștină nu cunoaște, ca stare de autenticitate și plinătate profundă, o asceză tristă, o viață fără har sau bucurie, „ca și când Hristos nu a venit niciodată”.
Iar postul nu este „o reținere doar de la mâncăruri”, ci „părăsire a păcatelor”, nevoință împotriva iubirii de sine, ieșire prin iubire din noi înșine spre nevoia aproapelui, „o inimă arzătoare pentru întreaga creație”. Autenticitatea spiritualității se hrănește din experiența Sfântului și Marelui Post ca parcurs spre Înviere și părtășie „la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu” (Rom. 8,21).
Rugându-ne Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne învrednicească pe toți să parcurgem perioada Sfântului și Marelui Post în asceză, pocăință, iertare, rugăciune și libertate dumnezeiască, încheiem cu cuvintele părintelui nostru duhovnicesc, vrednicul de pomenire Mitropolit Meliton de Calcedon, rostite la Sfânta Liturghie din Duminica Lăsatului Sec de Brânză a anului 1970 la Catedrala Mitropolitană din Atena:
„Intrăm în Sfântul și Marele Post având la orizont perspectiva, minunea și trăirea Învierii, trăirea prin excelență a Bisericii Ortodoxe. Să pășim spre acest eveniment și această trăire primind și dăruind iertare, nu prin postire doar de carne și ulei, nu într-un duh ipocrit, ci în libertate dumnezeiască, în duh și adevăr, în duhul adevărului și în adevărul duhului”.
Sfântul și Marele Post 2025
† Bartolomeu al Constantinopolului
Fierbinte rugător către Dumnezeu pentru voi, toți
Foto credit: Patriarhia Ecumenică
