Patriarhul României le-a spus credincioşilor că Naşterea lui Hristos, venirea Lui în lume, are ca scop principal sfinţirea noastră. În cuvântul rostit în cadrul Sfintei Liturghii oficiată, la Catedrala Patriarhală, în ziua sărbătorii Naşterii Domnului – 25 decembrie 2016, Părintele Patriarh a explicat tuturor că „omul nu este destinat mormântului” şi că a devenit muritor din cauza păcatului protopărinţilor noştri Adam şi Eva, însă „Hristos Domnul a venit să ne dăruiască viaţă veşnică”.
În prima zi de Crăciun sute de credincioşi au participat la Sfânta Liturghie oficiată la Patriarhie şi au ascultat cuvântul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române. Slujba a fost săvârşită de Preafericirea Sa alături de care a slujit şi Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal.
În omilia sa, Patriarhul României a evidenţiat că Mântuitorul Iisus Hristos se naşte ca om din mamă fără tată, după cum din veşnicie se naşte din Tată fără mamă. De asemenea, Patriarhul nostru a explicat de ce Hristos Domnul se naşte din Fecioară, din umanitatea Maicii Domnului:
Se naşte din interiorul umanităţii pentru ca să sfinţească omenirea din interiorul ei, se naşte în peşteră pentru ca să sfinţească pământul din interiorul lui.
Ieslea din peştera Betleemului are semnificaţia faptului că El vine în lume pentru viaţa lumii şi se dăruieşte nouă ca noi să primim viaţa Lui veşnică, a mai spus Preafericirea Sa.
Hristos este pus în ieslea necuvântătoarelor lipsite de înţelepciune ca pe noi, cei cuvântători, să ne facă înţelepţi. Odată ce este pus în iesle, în Betleem, care înseamnă „casa pâinii”, El, Hristos Domnul, ni se arată ca fiind pâinea cea vie coborâtă din cer care în Sfântă Euharistie ni se va dărui ca hrană pentru viaţa veşnică.
De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mărturisit celor prezenţi că Dumnezeu cel veşnic se face om pentru ca omul să devină fiu al lui Dumnezeu după har şi că Hristos a transformat peştera din Betleem în Biserică.
Naşterea lui Hristos, venirea Lui în lume, are ca scop principal sfinţirea noastră. De aceea, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au spus că Fiul lui Dumnezeu cel veşnic se face om pentru ca omul să devină fiu al lui Dumnezeu după har. Dumnezeu ia trup pentru ca omul să primească pe Duhul Sfânt. Dumnezeu se face om ca omul să devină Dumnezeu după har, ne spun Sfântul Irineu de Lyon şi Sfântul Atanasie cel Mare. Coborârea Lui are ca scop ridicarea noastră, smerenia Lui are ca scop împărtăşirea noastră de slava Lui, deci El se face smerit ca să ne dăruiască nouă slava veşnică a Împărăţiei Cerurilor. Deci, toate le face din iubire pentru noi şi pentru mântuirea noastră.
Un alt aspect evidenţiat de Preafericirea Sa este legătura dintre Naşterea şi Învierea Domnului, surprinsă în mod deosebit de Sfinţii Părinţi şi iconografii ortodocşi. În acest sens, Patriarhul României a spus celor prezenţi că sărbătoarea Crăciunului cuprinde în mod concentrat toată taina mântuirii în Iisus Hristos.
Scutecele preînchipuie giulgiul de la Înviere, iar peştera întunecoasă preînchipuie mormântul Învierii. Deci, Hristos vine în lume, se naşte din Fecioara Maria fără să îi strice fecioria după cum înviază din mormânt fără să rupă peceţile mormântului şi trece prin uşile încuiate, stă în mijlocul apostolilor cărora le spune „Pace Vouă” după Învierea Sa din morţi. Un înger veşteşte aici Naşterea Domnului către locuitorii Betleemului, un înger strălucitor de lumină vesteşte femeilor mironosiţe învierea Lui. Cu alte cuvinte, Hristos Domnul care se naşte în Betleem este deja îndreptat spre cruce şi înviere. Planul Lui nu este rămânerea în peşteră sau simpla vizitare a pământului, ci ridicarea noastră din păcat şi moarte şi înălţarea, prin Înviere şi prin ridicarea Sa la Cer, în împărăţia iubirii Preasfintei Treimi.
***
Evanghelia Duminicii Naşterii Domnului
Matei 2, 1-12
„Dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: unde este împăratul iudeilor, Cel care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind împăratul Irod, s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el; şi adunând pe toate căpeteniile preoţilor şi cărturarii poporului, i-a întrebat: unde trebuie să se nască Hristos? Iar ei i-au zis: în Betleemul din Iudeea, căci aşa este scris prin proorocul: şi tu, Betleeme, din pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Povăţuitorul, care va paşte poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a zis: mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă-L veţi afla, să mă vestiţi şi pe mine, ca să vin şi eu să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe împărat, au plecat şi iată steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi intrând în casă şi văzând pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat Lui; apoi, deschizându-şi vistieriile lor, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. Dar, primind înştiinţare prin vis să nu se întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor”.
Galerie Foto:
