Patriarhul Daniel explică contextul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: A trecut prin moarte, dar nu a rămas în mormânt

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat joi, după Sfânta Liturghie oficiată la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală, contextul istoric al sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, potrivit învățăturilor păstrate în Sfânta Tradiție.

„Maica Domnului a adormit întru Domnul într‑o casă a Sfântului Ioan Evanghelistul fiindcă încă de pe Cruce Hristos Domnul a încredințat‑o ucenicului Său iubit”, a explicat Patriarhul României.

„Acea casă era aproape de Sion și de aceea casa respectivă a devenit mai târziu biserică. De aici trupul Maicii Domnului a fost înmormântat într‑o grotă care aparținea familiei Sfântului Evanghelist Marcu, care a oferit ucenicilor lui Iisus posibilitatea să folosească această grotă pentru a se odihni sau pentru a se ruga acolo”.

Întrucât în primele veacuri creștine, Maica Domnului se bucura de o cinstire deosebită din partea credincioșilor, această sărbătoare a fost numită «Pomenirea Mariei».

Sărbătoarea propriu-zisă, a explicat Patriarhul Daniel, a fost instituită de Împăratul bizantin Marcian, care a domnit între anii 450-457.

La trei ani după moartea împăratului, a continuat Preafericirea Sa, „în această biserică a fost celebrată pentru prima dată această sărbătoare numită acum «Adormirea Maicii Domnului»”.

„Mai târziu, împăratul bizantin Mauriciu (582‑602) a extins această sărbătoare și a impus‑o în tot imperiul. În acest fel, din timpul acestor doi împărați avem sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, prăznuită la 15 august”.

„A trecut prin moarte, dar nu a rămas în mormânt”

„Această sărbătoare pune accentul pe adormirea Maicii Domnului, arătând că ea a trecut prin moarte, dar nu a rămas în mormânt”.

„În cele trei zile cât a stat în mormânt, trupul ei nu a cunoscut stricăciune și ea a fost luată la cer de îngeri cu bunăvoința Mântuitorului, Care a dorit ca Maica Domnului să fie alături de El, în slava veșnică din ceruri”, a adăugat Patriarhul Româiei.

„În timpul vieții pământești, Maica Domnului purta lângă inimă, pe brațul stâng, pe Pruncul Iisus și cu mâna dreaptă Îl arăta lumii. Acum, Hristos Domnul poartă sufletul ei aproape de inimă sub forma unui copil îmbrăcat în alb și o arată pe Maica Sa îngerilor din slava cerului. Prin aceasta vedem recunoștința și respectul pe care Hristos le arată Maicii Sale”.

Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenția importanța unică a Maicii Domnului în teologia creștină și a evidențiat rolul esențial al acesteia în istoria mântuirii.

„Mântuitorul a respectat această calitate de mamă a Sa, din care El Și‑a împropriat firea omenească, pentru că El S‑a zămislit fără sămânță bărbătească și S‑a născut fără să strice fecioria Maicii Sale”.

„Ca atare, trupul care a născut pe Dumnezeu‑Cuvântul ca Om, L‑a purtat în pântece și apoi pe brațe nu putea intra în stricăciune, după cum nici trupul Mântuitorului nu a cunoscut stricăciunea. Aceasta este o cinstire a Maicii Domnului în mod deosebit și o părtășie a ei la taina vieții veșnice prin faptul că trupul ei nu a stat în mormânt mai mult de trei zile și nici nu a intrat în descompunere”.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit de cultul Maicii Domnului, exprimat de Biserică prin zece sărbători, și anume: Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie), Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Soborul Maicii Domnului (26 decembrie), Buna Vestire (25 martie), Izvorul Tămăduirii (Vineri în Săptămâna Luminată) și Adormirea Maicii Domnului (15 august), Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Ana (9 decembrie), Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica din Vlaherne, Constantinopol (2 iulie) și Așezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă (31 august).

„O rugăm pe Maica Domnului să ajute întreg neamul creștinesc și pe toți oamenii și în mod deosebit pe cei care o cinstesc. Ea este ocrotitoarea familiei, a părinților, a copiilor, a fecioarelor și maicilor din mănăstiri și a slujitorilor Bisericii, precum și a săracilor, bătrânilor, bolnavilor, fiind numită în cărțile de cult «Bucuria tuturor celor necăjiți»”, a adăugat în încheiere Preafericirea Sa.

Foto credit: Ziarul Lumina


Știri recente