La Catedrala Patriarhală din București, sâmbătă, 25 iulie 2015, după Sfânta Liturghie a fost oficiată Slujba Parastasului pentru vrednicii de pomenire Patriarhii ai României Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu.
Slujire arhierească
La comemorarea a 8 ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Patriarh Teoctist Arăpaşu (30 iulie 2007) și la împlinirea a 29 de ani de la trecerea la cele veșnice Părintelui Patriarh Iustin Moisescu (31 iulie 1986), cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, slujba de pomenire a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop Vicar Patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Din soborul slujitor au făcut parte: Părintele Arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte şi Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, Arhim. Dimitrie Irimia, Eclesiarhul Catedralei „Sfântul Spiridon” – Nou din Bucureşti, Pr. Costin Spiridon, Consilier Patriarhal, preoţi şi diacon.
Răspunsurile au fost date de grupul psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale dirijat de Părintele Arhid. Mihail Bucă.
La slujba de pomenire au fost prezenți preoți, monahi, monahii, credincioși din București și din țară.
Să privim la lumina din viaţa acestor Întâipăstori ai sfintei noastre Biserici
În cuvântul de aducere aminte, Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul a evocat personalitatea celor doi vrednici de pomenire Patriarhi ai României.
„Este dificil să cuprinzi numai în câteva cuvinte personalitatea complexă a acestor doi mari patriarhi. Suntem la un moment de rugăciune, un moment de comemorare în Biserică şi dincolo de rugăciunile pe care le-am înălţat să privim la lumina din viaţa acestor Întâipăstori ai sfintei noastre Biserici care, cu timp şi fără timp, cu pericole nenumărate s-au străduit să ducă corabia Bisericii prin timpuri de mare furtună şi de mare pericol către liman şi, după cum vedem, prin ajutorul şi darul lui Dumnezeu, prin solidaritatea ierarhilor şi a preoţilor, prin solidaritatea monahilor şi a credincioşilor care au manifestat demnitate, perenitate şi rezistenţă iată s-a reuşit încât prin darul lui Dumnezeu, eforturile pe care ei l-au depus au rodit în Biserica aceasta şi sper ca rodul pe care l-au adus să se continue mai departe, rod care face din Biserica noastră una dintre cele mai frumoase şi mai dinamici Biserici ale Ortodoxiei. De aceea, privim lumina din viaţa lor, privim credinţa şi abordăm duhovniceşte toate acestea rugându-ne lui Dumnezeu să îi odihnească în corturile drepţilor, în cetele sfinţilor şi noi, privind la tot ceea ce a fost strădanie, propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu în viaţa lor, să le urmăm credinţa. Dumnezeu să îi odihnească cu sfinţii”, a spus Preasfinţia Sa.
La final a fost oficiat un Trisaghion la mormintele vrednicilor de pomenire Justin Patriarhul şi Teoctist Patriarhul.
***
Vredenicul de pomenire Patriarh Justin Moisescu s-a născut la 5 martie 1910 la Cândești, în Argeș. A urmat cursurile la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930) și la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934), cu specializare la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg (1934-1936) și din nou la cea din Atena (1936-1937), unde a obținut doctoratul, în 1937, cu teza „Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura” (în limba greacă, Atena, 1937, 155 p.), premiată de Academia de Științe din Atena; examene de echivalare la Facultatea de Teologie din București. Profesor de Limba latină la Seminarul „Nifon” din București (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), profesor agregat (1940), apoi titular (1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava, transferat în 1946 la aceeași catedră la Facultatea de Teologie din București (din 1948 Institut Teologic Universitar), în 1956, a fost hirotonit preot necăsătorit și, în același an, a fost ales Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului (hirotesit arhiereu la 15 martie, înscăunat la 18 martie); la 10 ianuarie 1957 ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei (înscăunat la 13 ianuarie), unde a păstorit 20 de ani. La 12 iunie 1977 ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (înscăunat la 19 iunie 1977), păstorind până la moarte.
Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist a trecut la cele veșnice în București, la 30 iulie 2007 și a fost patriarh al României timp de 21 de ani, în perioada 1986-2007. Părintele Patriarh Teoctist a intrat în mănăstire fiind numit frate la Mănăstirea Vorona în anul 1928 apoi la Mănăstirea Neamț în anul 1931. A absolvit Seminarul Monahal din Mănăstirea Cernica în anul 1940. A fost tuns în monahism la Bistrița, județul Neamț, sub numele Teoctist în data de 6 august 1935 și hirotonit ierodiacon pe seama acesteia în anul 1937, la 4 ianuarie. În 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, obținând licența în 1945; paralel a îndeplinit diferite funcții în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor și de diacon la Patriarhie. La 1 martie 1945 a fost transferat la Centrul eparhial Iași, fiind hirotonit ieromonah în data de 25 martie 1945) și hirotesit arhimandrit în 1946. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie din Iași în perioada 1945-1947, fiind preot slujitor, apoi mare eclesiarh la Catedrala mitropolitană din Iași și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1946-1948). De asemenea între anii 1948-1950 a îndeplinit funcția de vicar al aceleiași Arhiepiscopii. La 28 februarie 1950a fost ales, iar la 5 martie 1950 hirotonit episcop-vicar patriarhal cu titlul „Botoșăneanul”; în această calitate a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București în perioada 1950-1954 și a condus diferite sectoare din cadrul Administrației Patriarhale. La 28 iulie 1962 a fost ales, iar la 16 septembrie înscăunat Episcop la Arad, unde a păstorit 10 ani (între decembrie 1969 – decembrie 1970, locțiitor de Episcop la Oradea). La 28 ianuarie 1973 a fost ales Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, iar la 25 februarie 1973 a fost înscăunat. Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei a fost ales la 25 septembrie 1977, iar la 9 octombrie 1977 a fost înscăunat. Începând cu anul 1980, luna iulie, până în ianuarie 1982, a fost locțiitor de Mitropolit al Ardealului. După moartea Patriarhului Iustin, la 31 iulie 1986, a devenit locțiitor de Patriarh, la 9 noiembrie 1986 a fost ales, iar la 16 noiembrie 1986 întronizat ca Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la moarte.
