Nu este nici o taină, desigur, în a observa că societatea modernă este dominată de imagine, însă cu toate acestea în ultima vreme se vede o anumită trecere, am putea spune, de la entuziasmul necondiționat în fața spectacularului imaginii spre o cercetare critică a efectelor acestor imagini, iar aceasta nu doar în mediile religioase. În acest sens, constatarea „întipăririlor mentale” provocate de imagini pare a fi descoperirea cea mai însemnată a științelor profane și în continuare a paletei foarte largi de efecte nefaste asupra sănătății psihosomatice a omului. Dar nimic nou! Iată că fără să ne ostenim foarte mult căutând prin textele patristice observăm că asupra pericolului reprezentat de întipăririle imagistice primite de minte prin amăgirea vrăjmașului, au atras atenția dintotdeauna reprezentanții tradiției ascetice ortodoxe, întrucât ele au puterea de a întina sufletul chiar și fără împlinirea păcatului cu fapta. Acestea sunt primejdioase atât pentru cei feciorelnici, care și le închipuie, cât și pentru cei care prin cugetare și le întoarnă în minte prin aducerea aminte de cele mai înainte săvârșite. Să vedem cum exprimă, de pildă, Sfântul Grigorie Teologul această relație între minte și întipăriri: „Ai ales viața îngerească?… Nu te coborî spre trup, nu te lăsa mistuit de materie, nu te amesteca cu materia (…). Ochiul care desfrânează nu păzește fecioria, iar limba care rostește vorbe desfrânate se unește cu cel viclean. Iar picioarele care pășesc fără rânduială iscă boală și primejdie. Să-ți fie feciorească și cugetarea; nu fi fără băgare de seamă, nu te amăgi cu mintea, nu-ți întipări mintea cu chipurile lucrurilor desfrânate; căci și închipuirea este parte a desfrânării. Să nu păstrăm în suflet idolii lucrurilor vrednice de urât!” (Sf. Grigorie Teologul, Cuvântul 37).
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
