Există, în devenirea oricărui neam, evenimente și mai ales nume peste care nu se poate trece fără a denatura istoria. Pentru români, părintele Dumitru Stăniloae este un astfel de nume. El nu le spune ceva doar teologilor, ci oricărui om de cultură și fiecăruia dintre noi.
„O persoană umană în preajma căreia simțim prezența sfințeniei, atrage cu o forță cu care nu poate atrage nimic din splendorile naturii sau mărețiile ideilor” (Părintele Dumitru Stăniloae)
S-au împlinit 110 ani de când s-a născut părintele Dumitru Stăniloae. Cu multă muncă, tenacitate și trăire aleasă avea să ajungă cel mai mare teolog român contemporan și unul dintre cei mai cunoscuți la nivel mondial.
Părintele Stăniloae nu a schimbat doar chipul teologiei autohtone, ridicând-o la rangul de reper pentru teologii din întreaga lume. A schimbat vieți și destine prin curajul de a fi mărturisit, într-o vreme în care ateismul comunist denatura prin propagandă și teroare umanitatea însăși, că Dumnezeu este Iubire și că oamenii sunt chemați să participe la viața comuniunii de iubire a Sfintei Treimi.
Părintele Stăniloae a pledat în orice rând al operei sale pentru păstrarea comuniunii în orice aspect al vieților noastre. Comuniunea este, în viziunea sa, modul privilegiat prin care ne împlinim umanitatea și ne apropiem de Dumnezeu nu în mod egoist, ci alături de ceilalți.
„O viață pur individuală este oarbă și atee. Am pierdut umanitatea pentru că am devenit solitari” (Părintele Dumitru Stăniloae)
De pe urma Părintelui Stăniloae a rămas o operă uriașă, cuprinzând 90 de cărți, 275 de articole teologice, 475 de articole de ziar și alte numeroase traduceri, recenzii și interviuri. A tradus enorm din scrierile Sfinților Părinți și din cele ale părinților filocalici, dăruind prin tălmăcirile sale atât o bază de cercetare a izvoarelor gândirii creștine pentru teologi, dar și recuperând în limba română tradiția milenară a cugetării și trăirii ortodoxe.
(Material realizat de TRINITAS TV în ediția din 16 octombrie 2013)
