Mesajul de condoleanțe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Părintelui Mihai Plătică (1932-2019), oficiată joi, 21 februarie 2019, la Capela Cimitirului Bellu din București:
Părintele profesor Mihai Plătică (1932-2019), un preot erudit și un dascăl iubit
Am primit cu întristare vestea trecerii din această viață, în ziua de 18 februarie 2019, la vârsta de 87 de ani, a Preacucernicului Părinte Profesor Mihai Plătică, preot pensionar.
Părintele Mihai Plătică s-a născut la 29 iulie 1932 în Bârlad, județul Vaslui. Școala primară a urmat-o în satul Ghidigeni, unde tatăl său, Pavel, era preot, iar mama, Elisabeta, învăţătoare.
La terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, între anii 1948-1952, într-o perioadă deosebit de grea pentru țară, când foametea făcea ravagii în țară, tânărul Mihai Plătică, mânat de o dragoste de carte care l-a caracterizat întreaga viață, a urmat cursurile prestigiosului liceu Vasile Alecsandri din Galați.
Tot în această perioadă, tatăl său a fost arestat fără proces și închis la Penitenciarul de la Poarta Albă. Astfel, la o vârstă când unii tineri își trăiesc încă ultimii ani ai copilăriei, Mihai Plătică, cu tatăl arestat și mama dată afară din învăţământ, devenea cap al familiei.
A cunoscut la rândul său opresiunea regimului comunist, fiind acuzat că a colaborat cu mișcarea legionară, având în față perspectiva încarcerării la Ocnele Mari, doar pentru că era fiu de deţinut politic.
Dar, cum Dumnezeu lucrează prin oameni, a cerut și a primit permisiunea de a da examen de admitere la Facultatea de Teologie. Acordul de participare i-a fost dat cu promisiunea că, dacă nu va promova examenul de admitere, se va preda singur.
În perioada 1952-1956, a urmat cursurile Institutului Teologic de grad universitar din București, ulterior înscriindu-se la doctorat. A urmat cursurile de magisteriu timp de trei ani, în perioada 1958 -1961.
Pentru a-și desăvârși educația, a urmat și cursurile Facultății de Litere, secția Română-Franceză, calificare care i-a deschis apoi drumul în misiunea de peste trei decenii ca dascăl și părinte duhovnicesc al tinerilor seminariști.
În perioada 1963-1965, a ocupat funcția de Director al Școlii Generale din comuna Făurei, satul Bizighești, județul Vrancea.
În plan familial, s-a căsătorit cu domnișoara Elena Tartagă, profesoară de Limba și Literatura Română. Dumnezeu a binecuvântat familia lor cu două fete: Mihaela, care a urmat tatălui său în misiunea de formare a viitorilor preoți, fiind profesoară la Seminarul Teologic din București, și Rodica, medic, în prezent monahia Teodora.
Anul 1971 l-a adus pe Domnul profesor Mihai Plătică la Seminarul Teologic din București, predând Limba și Literatura Română, Drept canonic și Legiuiri bisericești. Activitatea sa didactică la seminar a continuat neîntrerupt timp de mai bine de trei decenii, până în anul 2003.
Cu puțină vreme înainte de căderea regimului comunist, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist a hotărât ca profesorii de la Seminar să fie toţi preoţi.
Astfel, planul lui Dumnezeu a fost împlinit, Domnul profesor Mihai Plătică, deși înaintat în vârstă, primind Taina Preoției prin punerea mâinilor vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu, în anul 1989, la Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.
Vreme de doi ani a fost preot suplinitor în comuna Berceni, iar din anul 1991 până în anul 2011 a slujit la biserica Parohiei Popa Tatu din București.
Titlul de doctor l-a dobândit printr-o muncă asiduă, în Pedagogie, sub îndrumarea Părintelui Profesor Constantin Galeriu, elaborând și susținând public teza intitulată Didactica optima – Didactica Christi.
Părintele Mihai Plătică, dascăl de vocație, caracterizat de o bunătate rămasă proverbială în rândul miilor de seminariști pregătiți, a format generaţii la rând de preoți, învățându-și mereu elevii ce înseamnă, prin vorbă și prin faptă, dragostea de Hristos și de aproapele.
Deși greu încercat în viață, a găsit mereu sprijin în Hristos, Cel care spune: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 32).
Dar nu a păstrat credința pentru sine, ci, ca un dascăl iubitor, s-a străduit să insufle generaţiilor de elevi pregătite demnitatea și verticalitatea vocației de preot. Mereu spunea că preotul, profesorul și medicul nu practică meserii, ci trebuie să aibă vocaţie.
Îi plăcea să spună că bunătatea recapitulează toate celelalte virtuţi. Că greu se poate spune despre cineva că este bun cu adevărat. Iar Părintele profesor Mihai Plătică, după cuvântul familiei sale și al elevilor săi, a fost bun, milos și sensibil, așa cum a primit încă din fragedă pruncie de la părinţii săi.
Va rămâne în inimile tuturor celor care l-au cunoscut drept un preot bun, un profesor iubit, un tată grijuliu și protector, un soț atent.
Familist convins, considera că întotdeauna copiii trebuie să ocrotiți și îndreptați când greșesc, dar doar cu vorba bună. Nepoata, Ioana Maria Teodora, este copilul care nu a fost niciodată certat, ci doar îndrumat cu duhul blândeţii.
La acest ceas de vremelnică despărțire, adresăm familiei îndoliate, colegilor profesori de la Seminarul Teologic din București, elevilor și tuturor celor care l-au cunoscut cuvânt de întărire și părintești binecuvântări, spre mângâiere sufletească.
Îl rugăm pe Milostivul Dumnezeu să primească în Împărăția Sa cea cerească sufletul Părintelui Mihai și, după o viață întreagă pusă în slujba Bisericii, să-l rânduiască întru odihna cea binemeritată, „acolo unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru cei îndoliați,
† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Foto credit: Radio Trinitas / Cornel Enache
