Părintele Profesor Ene Braniște – Un mare dascăl al teologiei românești

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea Simpozionului omagial „Părintele Ene Braniște – 100 de ani de la naștere”, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, București, joi, 10 octombrie 2013:

Cu multă bucurie salutăm pe toți participanții la lucrările Simpozionului dedicat comemorării unui secol de la nașterea Părintelui Profesor Ene Braniște (12 octombrie 1913), organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.

Pentru a doua oară în această toamnă, Facultatea de Teologie din București îmbracă haine de sărbătoare, de această dată pentru a comemora un alt profesor ce aparține generației de aur a teologiei românești, și anume Părintele Ene Braniște (1913-1984), după ce în zilele de 2-5 octombrie 2013 a fost comemorat Părintele Dumitru Stăniloae.

Acest simpozion, intitulat „Părintele Ene Braniște – 100 de ani de la naștere”, se constituie într-un act de aducere aminte și de omagiere a memoriei acestui vrednic slujitor al Bisericii noastre, și își propune să evidențieze actualitatea teologiei sale, vocația, erudiția și profunzimea scrierilor, pentru care este considerat unul dintre cei mai de seamă teologi liturgiști ai Ortodoxiei românești.

Vreme de 45 de ani, Pr. Prof. Dr. Ene Braniște s-a ostenit cu predarea Teologiei Liturgice, a Teologiei Pastorale și Artei creștine, mai întâi ca asistent, la Facultatea de Teologie a Universității din București, între anii 1938 – 1950, apoi în calitate de conferențiar, din 1 aprilie 1950 până în 15 octombrie 1950, și profesor, din 1950 până în 1 octombrie 1982, când s-a pensionat, la limită de vârstă, de la fostul Institut Teologic Universitar din București, astăzi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București.

Dedicat cu multă abnegație, în toată activitatea sa de profesorat, acestui mănunchi de științe teologice: Liturgică, Pastorală și Artă creștină, Părintele Ene Braniște s-a străduit să arate că întreaga slujire liturgică este izvor de sfințire, de comuniune și cultură, de continuitate și unitate ortodoxă creștină.

De altfel și scrisul său teologic s-a desfășurat tot în slujba acestor trei discipline, determinându-l să devină un foarte bun specialist, îndeosebi în domeniul Teologiei liturgice, inima vieții spirituale a Bisericii Ortodoxe.

Argeșean de origine, fiu de învățător, născut la 12 octombrie 1913, Părintele Ene Braniște a urmat, după școala generală, cursurile Seminarului Teologic din Curtea de Argeș, între anii 1925 – 1933, ale Facultății de Teologie a Universității din București, între anii 1933 – 1937, și pe cele de doctorat, obținând titlul de doctor în teologie în anul 1943, cu teza de doctorat „Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila”, sub îndrumarea marelui profesor Petre Vintilescu.

În anul 1938 a fost numit asistent la Facultatea de Teologie a Universității din București, trecând apoi prin toate treptele universitare, până la cea de profesor conducător de doctorat, și a activat, din anul 1950 până în anul 1982, la Institutul Teologic Universitar din București.

În perioada 1 ianuarie 1970 – 10 iulie 1971 a îndeplinit funcția de prorector al Institutului Teologic Universitar din București, iar în perioada 15 decembrie 1980 – 1 octombrie 1982 pe cea de rector al aceluiași Institut, conducând cu multă competență și demnitate această instituție de înaltă cultură teologică.

La 26 octombrie 1940 a fost hirotonit diacon, iar la 15 mai 1950 preot, pe seama Paraclisului „Sfânta Ecaterina” al Institutului Teologic, unde a slujit până la pensionare.

Părintele Ene Braniște a îndeplinit și funcții în administrația patriarhală. A fost vicepreședinte al Comisiei de Pictură a Patriarhiei Române (1968-1983), membru în Comitetul tehnic al Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, precum și membru al Adunării Eparhiale și al Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Totodată, a fost îndrumător de redacție la revista „Studii Teologice”, membru în Comisia de editare a colecției „Părinți și scriitori bisericești” și în Comisia pentru uniformizarea cântărilor bisericești.

Ca profesor de teologie, Părintele Prof. Ene Braniște a reprezentat Biserica Ortodoxă Română peste hotare: în Anglia, Germania, Armenia, Franța, Grecia, Elveția și Austria, făcând parte din delegații oficiale sau participând personal la diferite conferințe, congrese, simpozioane sau dialoguri teologice, unde a făcut dovada profundei sale pregătiri teologice, a disponibilității spre dialog cu alte confesiuni creștine, dar mai ales o cunoaștere temeinică și în detaliu a bogăției de simboluri a istoriei și spiritualității teologiei liturgice ortodoxe, pe care a slujit-o pretutindeni cu o competență și pricepere admirabile.

Timp de patru decenii și jumătate a desfășurat o deosebită activitate didactică, formând multe generații de teologi. A manifestat exigență, sobrietate și noblețe și a oferit sprijin în afirmarea tinerilor teologi.

A desfășurat o imensă muncă de cercetare științifică, atestată de impresionantul număr de lucrări publicate. Dintre acestea, cele mai cunoscut sunt: „Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila” (teza de doctorat), publicată în anul 1943, „Tâlcuirea dumnezeieștii Liturghii de Nicolae Cabasila” (traducere din limba greacă), 1946; „Tipic bisericesc”, 1976 – în colaborare; „Liturgica teoretică. Manual pentru seminarele teologice”, 1978 – în colaborare; „Liturgica specială pentru institutele teologice”, 1980; „Liturgica generală cu noțiuni de artă bisericească, arhitectură și pictură creștină”, 1985; „Cântările Penticostarului”, 1980 – în colaborare; „Anastasimatarul uniformizat”, „Utrenierul sau Cântările Utreniei de Duminică ale celor opt glasuri bisericești”, 1954 – în colaborare.

Toate aceste lucrări au cunoscut mai multe ediții până în prezent, iar manualele sale de liturgică pentru seminarii sau facultate sunt temeinice și sistematice, expuse într-o frumoasă limbă literară, actuale și normative pentru timpul nostru.

Pentru Teologie Pastorală, cursul său a rămas nepublicat, deși o bună parte din prelegeri au văzut lumina tiparului.

În afară de aceste cursuri, Părintele Ene Braniște a publicat un număr de 76 de studii de Liturgică, 17 studii de Pastorală, 40 de predici și cuvântări, 26 de studii și articole cu un conținut variat (omiletic, catehetic, de literatură patristică, muzică bisericească, manuale de religie), 29 de cuvântări, cronici, note, reportaje, prefețe, 89 de recenzii și note bibliografice, 7 studii și conferințe tipărite în străinătate.

Activitatea științifică de cercetare a Părintelui Ene Braniște îmbrățișează toate laturile și aspectele care țin de specialitate și de nevoile slujitorilor și credincioșilor.

Uniformizarea cultului divin, combaterea inovațiilor, reflectarea evenimentelor importante din viața Bisericii noastre, probleme liturgice de interes general pentru Ortodoxie, cultul liturgic al celorlalte Biserici și confesiuni creștine, uniformizarea calendarului, a datei Paștelui, postul bisericesc și altele, au fost teme majore în scrisul său.

Diortosirea cărților de cult a fost o altă parte a preocupărilor sale, revizuind, după textele originale, mai multe cărți de slujbă tipărite la București: „Catavasierul” (1959), „Penticostarul” (1973), „Octoihul Mare” (1975), precum și ediția „Liturghierului” din anul 1980.

Studiile și lucrările elaborate de Părintele Prof. Ene Braniște, pe lângă valoarea științifică, prezintă un mare interes practic. Aceste studii se disting prin acribia metodei de lucru, prin temeinicia și seriozitatea informațiilor și a documentării, prin logica, limpezimea și cursivitatea expunerii, prin grija pentru corectitudinea și frumusețea formei stilistice și verbale.

Pe Părintele Ene Braniște l-am cunoscut personal în anii studiilor de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București (1974-1976). Era, în același timp, competent și exigent, academic și pastoral, bun patriot și deschis spre universal.

Părintele Ene Braniște era un profesor erudit și un bun liturg, slujind la Sfântul Altar cu evlavie și solemnitate, trăind prezența misterului divin în mijlocul poporului dreptcredincios. Nu a avut copii, dar a format mulți ucenici care au devenit ierarhi, profesori sau buni preoți de parohie, știind să pună în evidență profunzimea teologică și frumusețea spirituală pe care le conține viața liturgică ortodoxă.

Bun cunoscător al limbilor clasice (greaca și latina) și al câtorva limbi moderne (franceza, germana și italiana), Părintele Ene Braniște aduce, prin scrisul său, o vastă și solidă contribuție la dezvoltarea disciplinelor teologice Liturgică, Pastorală și Artă creștină. El rămâne peste timp un mare dascăl al teologiei românești.

Felicităm pe toți organizatorii simpozionului și binecuvântăm pe toți participanții luminați de cultivarea recunoștinței față de darurile lui Dumnezeu revărsate în oameni și cultivate de aceștia spre binele Bisericii.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente