Părintele Patriarh Daniel: Iisus nu face din minune un spectacol. Martori la Învierea fiicei lui Iair au fost numai oamenii credincioşi şi îndureraţi, nu cei curioşi şi gălăgioşi

La început Iisus a îngăduit să rămână în casă, unde era fiica moartă, doar trei ucenici ai Săi: Petru, Iacob şi Ioan, tatăl şi mama copilei. De ce? Pentru ca martori ai săvârşirii minunii să fie numai oamenii credincioşi şi îndureraţi, nu cei curioşi şi gălăgioşi, a spus Părintele Patriarh în predica rostită duminică.

Preafericirea Sa a explicat că prin această atitudine Iisus nu face din minune un spectacol demonstrativ, deoarece orice minune săvârşită de El este semn smerit al iubirii Sale dumnezeieşti milostive şi compătimitoare faţă de oameni. În acest sens, Iisus voind să arate că nu face minuni pentru a fi lăudat, porunceşte părinţilor copilei înviate din moarte „să nu spună nimănui ce s-a întâmplat” (cf. Luca 8:56).

În 29 octombrie 2017, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie oficiată în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reședința patriarhală.

Reflectând asupra Evangheliei Duminicii a douăzeci și patra după Rusalii, Patriarhul a vorbit despre suferință și deznădejde, care se vindecă prin smerenie și credință puternică:

Evanghelia de astăzi este la prima vedere o prezentare a suferinţei şi a întristării. Dar în mijlocul suferinţei şi întristării oamenilor, Hristos Domnul, iubitorul de oameni, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, arată marea Lui milostivire sau compasiune pentru oameni, vindecându-i, a precizat Părintele Patriarh conform Radio Trinitas.

Smereniei mai-marelui sinagogii îi răspunde milostivirea lui Iisus

Patriarhul Daniel a spus că deși făcea parte dintr-o categorie care îl contesta pe Iisus, mai-marele sinagogii a venit cu smerenie la Mântuitorul, rugându-se pentru fiica lui:

Vedem că acest conducător al sinagogii din Capernaum avea o smerenie adâncă, a spus Preafericirea Sa. În general, mai-marii sinagogilor erau ostili lui Iisus, aveau multe îndoieli cu privire la învăţătura Lui, deoarece li se părea că El introduce noi învăţături, o nouă orientare în religia poporului evreu. De aceea, Îl priveau cu suspiciune, rezervă şi îndoială.

Deşi făcea parte dintr-o tagmă care-L contesta pe Iisus, el se apropie, cade în genunchi în faţa Lui, îi cere să meargă să-i vindece fiica sa, deoarece are credinţă tare că în Iisus sunt prezente şi lucrătoare puterea, înţelepciunea şi iubirea milostivă ale lui Dumnezeu pentru oameni.

Prin suferința sa pentru copil, mai-marele sinagogii devine model pentru părinți:

Acest Iair, părinte copleşit de durere, devine, ca şi femeia vindecată de hemoragie, mare învăţător pentru toţi oamenii, dar mai ales pentru părinţi, întrucât are smerenie adâncă, credinţă puternică şi dragoste milostivă de părinte, care se identifică deplin cu suferinţa fiicei sale bolnave, a subliniat Părintele Patriarh.

Iisus răsplătește credinţa puternică a unei femei suferinde și îi oferă trei daruri

Înainte de a ajunge Iisus la casa unde se afla fiica bolnavă a lui Iair, în faţa Lui a apărut o altă persoană suferindă şi întristată, o femeie bolnavă de doisprezece ani de curgere de sânge, adică de hemoragie, care a cheltuit toată averea sa cu medicii, dar niciunul nu a vindecat-o.

Această persoană era o femeie care se deosebea de toţi ceilalţi prin multa ei credinţă şi prin adânca ei smerenie, a adăugat Patriarhul Daniel. Întrucât era foarte credincioasă si smerită, Hristos a voit să o vindece si să o arate tuturor. Din smerenie si sfială ea se ascundea si nu îndrăznea să vină în fata lui Iisus, să-I ceară vindecare.

Femeia bolnavă, simţind că a fost oarecum văzută sau descoperită, a început să tremure de sfială şi de emoţie. Dar Mântuitorul a încurajat-o şi i-a zis: „îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace!” (Luca 8:48). Nu i-a spus: „îndrăzneşte, femeie”, cum de obicei se exprima Iisus când vorbea cu o femeie, ci i-a zis fiică.

Trei daruri i-a oferit Domnul Iisus Hristos acestei femei care a suferit timp de doisprezece ani de hemoragie, şi anume: darul sănătăţii, onoarea de fiică duhovnicească şi binecuvântarea unei vieţi paşnice.

Învăţăm de la această femeie smerită şi suferindă de doisprezece ani, care, de fapt, murea lent, în fiecare zi, prin hemoragia neîntreruptă din trupul ei, că darul sănătăţii pe care ni l-a dat Dumnezeu trebuie păstrat, dar şi căutat atunci când l-am pierdut, a mai spus Părintele Patriarh Daniel.

Evanghelia speranţei şi a vindecării oamenilor smeriţi şi credincioşi

În continuare, Părintele Patriarh a spus că în acest text evanghelic vedem legătura dintre smerenia lui Iair, smerenia femeii bolnave de hemoragie şi smerenia lui Iisus.

Din această Evanghelie învăţăm că un creştin cu adevărat smerit nu cade în deznădejde, ci caută tot timpul cum să-şi redobândească sănătatea ca fiind dar al lui Dumnezeu. El ştie că şi atunci când nu se vindecă boala trupului său, totuşi, Dumnezeu doreşte mântuirea sufletului său şi dobândirea vieţii veşnice. Deci, Evanghelia de astăzi este Evanghelie a speranţei, a vindecării şi a învierii omului prin iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

La final, Patriarhul a încheiat omilia cu o rugăciune:

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să cultivăm şi noi smerenia, credinţa, nădejdea şi iubirea milostivă care ne ajută să ne vindecăm de boli şi de păcate, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea noastră. Amin!

Foto credit: ZL

Comentarii Facebook


Știri recente