Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la nașterea celui care a fost duhovnicul Moldovei și al întregii Românii într-o perioadă de mari încercări pentru poporul român. Ridicat duhovnicește sub ocrotirea egumenului Ioanichie Moroi, care avea experiența trăirii athonite, fratele Constantin, mai apoi călugărul Cleopa Ilie, a devenit unul dintre reperele spiritualității românești atunci când monahismul românesc avea nevoie de revigorare și întărire pentru perioada ce avea să urmeze. Încă din vremea scurtei păstoriri a Mitropoliei Moldovei, Justinian Marina a văzut în Cleopa Ilie un bun administrator de mănăstire și stareț, deopotrivă. A urmat alegerea mitropolitului Justinian ca întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, într-un moment în care noul regim politic trecea la schimbări profunde în societatea românească. Biserica nu putea ignora și accepta toate acestea și iată că patriarhul Justinian se vede implicat în multe momente care vor marca misiunea Bisericii. În această perioadă, duhovnicul Cleopa de la Sihăstria se va confrunta cu primele provocări ale regimului comunist și pe care cu smerenie și înțelepciune le va depăși. Izvoarele orale, surprinse în Patericul alcătuit de părintele Ioanichie Bălan, ne vorbesc despre o reținere la Siguranța comunistă a părintelui Cleopa, la sfârșitul primăverii lui 1948, după cum însuși el mărturisea: „În ziua Sf. Împărați Constantin și Elena (21 mai) țineam predică și am zis: „Să dea Dumnezeu ca și conducătorii noștri de acum să fie ca Sfinții Împărați, ca să-i pomenească Biserica în veac!”” Atunci unul din popor m-a și înregistrat și nici n-am apucat să-mi scot veșmintele, că a venit o mașină și mi-au zis să merg cu ei. M-au dus la Tg. Neamț și acolo m-au pus într-un beci care nu avea decât pat de ciment. Apoi, m-au anchetat timp de cinci zile, ținându-mă fără apă și fără mâncare. Pe urmă mi-au dat drumul”. La puțin timp, se consemnează în același izvor, dar nu și în documentele Securității, cum „un creștin binefăcător i-a spus în taină” să se retragă pentru puțin timp fie în munți, fie în altă parte. La sfatul duhovnicilor, părintele Cleopa a luat calea muntelui, vreme de șase luni, pentru a sta în zona „Piciorul cucului” și unde primea cele necesare de la frați din obște și își săvârșea pravila. Perioada de retragere în munți a durat până „a fost readus în mănăstire”, consemnează izvoarele duhovnicești, ceea ce presupune, la prima vedere, că cineva dintr-o autoritate bisericească înaltă intervenise pentru el.
Nu știm cine din Biserică a intervenit pentru părintele Cleopa. Însă, după acest moment, în toate încercările la care a fost supus, de fiecare dată când autoritățile comuniste au încercat arestarea sa, părintele Cleopa a fost protejat de patriarhul Justinian Marina, care în anul 1949 îi dăduse misiunea de a reorganiza mănăstirea voievodală de la Slatina și de a oferi monahismului românesc viețuitori cu aleasă trăire duhovnicească. (Articol semnat de Adrian Nicolae PETCU și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 23 mai 2012)
