Se împlinesc marți, 19 iulie 2016, cinci ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Arsenie Papacioc. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a săvârșit astăzi, 16 iulie 2016, după Sfânta Liturghie, o slujbă de pomenire la Mănăstirea Sfânta Maria – Techirghiol – Stavropighie Patriarhală.
La final, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a rostit un cuvânt în care a evocat memoria Părintelui Arsenie Papacioc.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că Părintele Arsenie este prezent prin ceea ce a lăsat Bisericii drept moștenire, dar și prin rugăciunile sale din Ceruri.
Părintele Arsenie este prezent nu doar prin mormântul său care se află în apropiere și prin casa în care el a viețuit și a spovedit și îndrumat mii de credincioși, dar și prin moștenirea spirituală lăsată Bisericii, prin multele sale predici. În mod tainic este prezent prin rugăciunile sale din Ceruri pentru că cei care s-au rugat mult aici pe pământ în viața pământească se vor ruga și în Ceruri, a spus Preafericirea Sa.
Pomenirea celor adormiți, a mai subliniat Patriarhul României, este un act de credință și un semn al iubirii noastre pentru aceștia.
Iubirea exprimată prin rugăciune este mai tare decât mormântul, decât spațiul și timpul care separă. De aceea, rugăciunile pentru cei trecuți la Domnul sunt expresia credinței ortodoxe că cel care crede în Iisus Hristos viu va fi. Chiar dacă va muri cu trupul va fi viu cu sufletul după cum Însuși Mântuitorul Iisus Hristos ne încredințează în Evanghelia după Ioan zicând: «Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac» (Ioan 11, 25-26). Pomenirea celor care au trecut la Domnul este un act de credință. Noi credem că sufletul omului este nemuritor, fiindcă este creat după chipul lui Dumnezeu cel veșnic viu. Pomenirea celor trecuți la Domnul este un semn al iubirii noastre pentru ei și prin aceasta noi arătăm că trebuie să iubim pe semenii noștri nu numai pe cei vii, ci și pe cei care au trecut la Domnul. Această pomenire a celor trecuți la Domnul este un semn de speranță că ei vor învia și vom fi din nou împreună, dar este și un semn de comuniune a noastră ca Biserică.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai spus că Părintele Arsenie a fost un părinte înțelept, bun sfătuitor și un vindecător de suflete.
Părintele Arsenie Papacioc a fost un bun îndrumător, un părinte foarte înțelept și în același timp un bun sfătuitor. El nu era atât de aspru în privința canoanelor, era mai îngăduitor, dar sfătuia pe credincioși să practice iubirea milostivă: iubirea față de Dumnezeu arătată în rugăciune și iubirea milostivă față de semeni arătată în cuvântul bun, sfatul bun, în vorba frumoasă și în fapta de milostenie. De aceea, el adesea avea pictat fie un spic de grâu, fie un potir și câte o foiță și scria pe spatele foii iubire și semnul exclamării, iar apoi se semna. Acestea le oferea mai ales studenților la teologie. Esențială în viața omului este iubirea față de Dumnezeu și față de semeni. El spunea că într-o clipită omul poate dobândi mântuirea dacă se pocăiește. A și scris o carte intitulată «Veșnicia cuprinsă într-o clipă» și publicată în anul 2004. Era mai mult un vindecător de suflete, de răni lăsate de păcat în sufletul omului, decât un judecător al faptelor oamenilor. De aceea, era și iubit de popor.
Era un om cu un chip luminos, cu o față duhovnicească plină de speranță, de bucurie, ca un fel de arvună a păcii, a bucuriei din Împărăția lui Dumnezeu arătate pe chipul ființelor încă din viața pământească. În această zi de pomenire noi ne rugăm Bunului Dumnezeu să așeze sufletul său împreună cu sfinții și în corturile drepților. În același timp avem speranța că el se roagă în Ceruri pentru mănăstire și pentru toți fiii și pentru toate fiicele duhovnicești pe care le-a îndrumat și rămânem încredințați că poartă în rugăciunile sale mai ales această obște a Mănăstirii Techirghiol care este o mănăstire misionară, cu rugăciuni multe și lucrare multă de primire a pelerinilor, dar și de primire a pacienților care îmbină aici rugăciunea cu tratamentul medical. Cel mai frumos mod de a cinsti pe cei trecuți la Domnul, după rugăciunea pentru ei, este să le urmăm exemplul vieții lor ca și noi să ne bucurăm împreună cu ei de iubirea Preasfintei Treimi și de comuniunea sfinților, a conchis Preafericirea Sa.
După acest moment, s-a mers la mormântul Părintelui Arsenie şi s-a săvârşit un Trisaghion, urmat de cântarea Veşnică pomenire.
Arhimandritul Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei Românești, s-a născut la 13 august 1914, în satul Misleanu, comuna Perieți din județul Ialomița. Numele civil al Părintelui Arsenie a fost Anghel. În 1932 a absolvit Școala de Arte și Meserii din București. Este primit ca „frate” la Mănăstirea Cozia în 1947 și îndeplinește pe rând mai multe ascultări la Schitul Cioclovina din județul Gorj (1948-1949) și la Mănăstirea Sihăstria (1949). A fost tuns în monahism la Mănăstirea Antim din București (1950), a fost hirotonit preot pe seama Mănăstirii Slatina (26 septembrie 1950). Este arestat la 14 iunie 1958 și condamnat la 20 de ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Astfel, trece prin închisorile din Brașov, Aiud și Jilava și a fost eliberat în 1964. După ieșirea din închisoare este numit preot în Ardeal; a fost un timp stareț la Mănăstirea Cozia, iar din 1976 devine duhovnic al Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.