„Pacea a fost și trebuie să fie până la finalul veacurilor sensul mergerii timpului și a noastre către Dumnezeu”, explică Preasfințitul Părinte Nectarie în predica rostită duminică în Parohia „Înălțarea Sfintei Cruci” din Dublin, Irlanda.
Așezat fix la 40 de zile de la Nașterea Domnului, explică Episcopul Irlandei și Islandei, Praznicul Întâmpinării Domnului anunță „orizontul unui nou început, cel al mântuirii neamului omenesc care implică în mod tainic și o trecere de la întuneric, de la lipsa de ființă, neființă, chiar neștiință, la lumină, ființă, viață, la adevărata înțelegere”.
Împlinirea făgăduințelor
„Gândul lui Dumnezeu a fost dintotdeauna unul de pace și aducător de pace. Profeții din perioada Vechiului Testament au insistat mult asupra acestui gând al Domnului față de oameni: «Pentru că numai Eu știu gândul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gând bun, nu rău, ca să vă dau viitorul și nădejdea» (Ieremia 29, 11).
„Dacă sărbătoarea Nașterii Domnului este numită în tradiția și rânduiala bisericească ca fiind sărbătoarea păcii, cu atât mai mult astăzi, când Domnul este primit, de către dreptul Simeon, în brațe, la templu, vedem o pace și o nouă relație între oameni și Dumnezeu în casa Domnului”.
Întâlnirea dintre două lumi
Momentul aducerii la Templu a Fiului lui Dumnezeu, a explicat Preasfinția Sa, reprezintă punctul de intersecție a două lumi, lumea Vechiului Testament, a dreptului Simeon și a prorociței Ana, și lumea Noului Testament.
„Vârsta înaintată a dreptului Simeon și a prorociței Ana ne trimite cu gândul la faptul că vechile obiceiuri, ritualuri și prescrieri iudaice și-au împlinit rostul. Ele au fost, după cum spunea Sfântul Apostol Pavel, «umbra bunătăților viitoare» (Evrei 10, 1), a împlinirii și a unei noi viețuiri care nu are legătură etnică, ci una duhovnicească, o închinare în duh și adevăr”.
„Locul unde se întâlnesc cele două – cele vechi și cele noi – este Templul și, prin extensie, pentru noi, cei de astăzi, Biserica lui Dumnezeu. Noi venim în casa lui Dumnezeu pentru a lăsa în urmă păcatul, vechea viețuire, cea întru întuneric. Și de aici, în casa lui Dumnezeu și în cămara tainică a sufletului nostru, începe pocăința despre care au vorbit Sfântul Ioan Botezătorul și Însuși Hristos Domnul”.
Așteptarea venirii Mântuitorului
Preasfințitul Părinte Nectarie a amintește în încheierea predicii de prorocița Ana, care îi reprezintă în mod simbolic pe toți cei care așteptau vestea cea bună a venirii în lume a lui Mesia.
„Un detaliu semnificativ în toată pericopa evanghelică ni-l oferă prorocița Ana, care vorbea despre Prunc «celor ce așteptau mântuirea» (Luca 2, 38). Vedem pe de o parte că nu toată lumea aștepta mântuirea, iar pe de altă parte, cei care o așteptau au primit vestea cea bună despre Pruncul Hristos. Înțelegem de aici și noi, cei de astăzi, că așteptarea rodește doar întru răbdare și nădejde”.
Foto credit: Doxologia.ro / Mihail Vrăjitoru
