Ostenitor cu suflet de părinte și curaj de voievod

Înaltpreasfințitul Părinte Justinian Chira la 40 de ani de slujire arhierească. Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la aniversarea a 40 de ani de slujire arhierească a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop JUSTINIAN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, luni, 9 septembrie 2013:

Aniversarea împlinirii a 40 de ani de rodnică slujire arhierească a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian, al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, este o mărturie a unei mari și bogate misiuni în slujba Bisericii.

Înaltpreasfințitul Părinte Justinian a primit harul arhieriei în data de 9 septembrie 1973, când a fost hirotonit Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Clujului, unde, vreme de 17 ani (1973 – 1990), a desfășurat o bogată activitate pastoral-misionară și social-culturală.

Însă, din cei 40 de ani de slujire arhierească împliniți astăzi, cei mai cunoscuți tuturor sunt anii de neobosită și intensă lucrare misionară, dedicați renașterii și înnoirii Episcopiei Maramureșului și Sătmarului,veche năzuință a dreptcredincioșilor maramureșeni.

Astfel, în anul 1990, după eliberarea de sub dictatura comunistă, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Înaltpreasfințitul Părinte Justinian a fost numit mai întâi episcop locțiitor al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, odată cu reactivarea acesteia, prin hotărârea Sfântului Sinod din 12 februarie 1990, iar în 26 septembrie 1990 a fost ales, cu majoritate de voturi, titular al acestei eparhii, fiind întronizat în data 11 noiembrie 1990.

Cu o existență ce se întinde pe parcursul a șase secole, pomenită în actul patriarhal de la Constantinopol, emis în anul 1391 pentru înființarea mănăstirii din Peri ca stavropighie patriarhală, venerabila Episcopie Ortodoxă Română a Maramureșului a avut de înfruntat de-a lungul istoriei numeroase vitregii.

Cotropită de către imperiul habsburgic în 1688 și trecută prin dureroasa dezbinare bisericească a românilor transilvăneni din perioada anilor 1698 – 1701;desființată abuziv în anul 1740, cu interdicția de a avea episcop ortodox; reînființată, pentru puțin timp, în anul 1937, prin decret regal; înstrăinată apoi prin cedarea Ardealului de nord-vest, între anii 1940 – 1944; desființată din nou, în anul 1948, de regimul comunist ateu, Episcopia Maramureșului și Sătmarului a cunoscut pătimirile și răstignirea unei istorii dușmănoase, timp de mai multe secole.

În acest timp, ierarhii, preoții și credincioșii români, deși prigoniți neîncetat, au menținut pururea vie flacăra credinței ortodoxe și a conștiinței românești în vremuri de grea încercare, prin câteva mănăstiri și schituri care au rezistat prigoanei,având un rol important în apărarea credinței ortodoxe într-o perioadă grea a istoriei Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Astfel, acest ideal nu s-a stins niciodată, întrucât credința în puterea veșnică a lui Hristos s-a arătat în răbdarea luminată de smerenie și a modelat în poporul nostru o cultură a dăinuirii în istorie, având speranța biruinței asupra tuturor ispitelor și încercărilor venite asupra lui.

De aceea, reînființarea Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, în ședința Sfântului Sinod din 12 februarie 1990, a fost un act de dreptate, recunoștință și cinstire față de toți cei care au luptat și s-au jertfit pentru ca dreapta credință să dăinuie de-a lungul secolelor în aceste ținuturi românești.

Cu multă înțelepciune și râvnă duhovnicească, ca un „foc care arde” și care nu se poate conteni (cf. Ieremia 20, 9; Luca 24, 32), Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian a rectitorit Episcopia Maramureșului și Sătmarului, pe care o păstorește astăzi. A pus piatra de temelie pentru mai mult de 80 de biserici noi, începând cu catedrala episcopală din Baia Mare, a înființat peste 20 de mănăstiri, trei protopopiate noi: Vișei, Chioar și Oaș, a sfințit sute de biserici și a rostit mii de cuvântări și predici.

Paralel cu bogata sa activitate administrativă, edilitară, Înaltpreasfinția Sa desfășoară și o bogată activitate cultural-misionară: a publicat mai multe lucrări de spiritualitate ortodoxă și românească, a înființat revista eparhială „Graiul Bisericii Noastre”, a înființat Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Liceul Teologic Ortodox „Nicolae Steinhardt” din Satu Mare, precum și o secție de Teologie Ortodoxă în cadrul Facultății de Litere a Centrului Universitar Nord, din Baia Mare.

Cunoscând râvna sa misionară, înțelepciunea sa pastorală și dăruirea sa jertfelnică pentru Biserică, i-am conferit, cu aprobarea Sfântului Sinod, rangul de Arhiepiscop onorific al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, în luna decembrie 2009.

Astăzi, la ceas aniversar,aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra persoanei Înaltpreasfințitului Părinte Justinian și asupra Eparhiei pe care o păstorește. Totodată, îl felicităm pentru modul în care a înmulțit darurile primite de la Dumnezeu!

Cu blândețe, dar și cu fermitate, cu răbdare, dar și cu perseverență, Înaltpreasfințitul Părinte Justinian,în cei 40 de ani de arhierie, a vestit „cu timp și fără timp” Evanghelia lui Hristos, a hirotonit preoți și a sfințit biserici, a apărat credința creștină ortodoxă și a promovat cultura românească, totdeauna cu suflet de părinte și curaj de voievod, cu dragoste de popor și țară.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, „Păstorul Cel Bun” (Ioan 10, 11) și „Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei 3, 1) să-i dăruiască în continuare aceeași dragoste și aceiași râvnă sfântă pentru Biserică și Neam!

Întru mulți și fericiți ani, Înaltpreasfinția Voastră!

Cu părintească binecuvântare și frățească dragoste în Hristos,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente