Orbul vindecat a mărturisit dumnezeirea lui Iisus

În ultima duminică înainte de Înălțarea Domnului, numită Duminica Orbului din naștere, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a participat la Sfânta Liturghie săvârșită la paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfânta Cuvioasă Parascheva”, unde a rostit și un cuvânt de învățătură, informează Ziarul Lumina.

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Evanghelia din Duminica Orbului pune în contrast izbitor lumina pe care Mântuitorul Iisus Hristos o dăruiește acestui orb din naștere, făcându-l să vadă și invidia întunecată a fariseilor care nu-L iubeau pe Iisus când El îi vindeca pe cei bolnavi.

„Scopul Evangheliei de astăzi este acela de a arăta că uneori mai ușor cred în Hristos și-L mărturisesc orbii din naștere decât cei care deși văd cu ochii trupești, nu cred în El. Evanghelia ne arată că mai mare boală este necredința sau orbirea spirituală decât orbirea trupească și că mai ușor se vindecă cineva de orbirea trupească decât de orbirea sufletească a necredinței”, a evidențiat Patriarhul României.

Lămurind întrebarea adresată de Apostoli lui Iisus cu privire la orbirea ca urmare a păcatelor proprii ale orbului sau ale părinților lui, Părintele Patriarh Daniel a argumentat că, prin răspunsul Lui, Hristos a arătat că „nu au păcătuit nici cel orb, nici părinții lui, pentru a respinge credința falsă a unora dintre iudei, împrumutată de la păgâni, și anume că uneori sufletul care a păcătuit mult, la ieșirea lui din trup intră în alt om sau într-un copil care se naște și petrece încă o viață pe pământ în alt trup spre a se curăți sau izbăvi de păcate prin suferință”.

Întâistătătorul Bisericii noastre surprinde în întâlnirea lui Hristos cu orbul din naștere mai multe trepte de cunoaștere și, implicit, de vedere. Dacă debutul are loc prin abordarea orbului de către Hristos (nu orbul a solicitat vindecarea), pe parcurs, evoluția spirituală a orbului împletită cu procesul vindecării lui fizice fac din el în final un misionar, un vestitor al dumnezeirii Mântuitorului Hristos într-o lume în care nevederea spirituală este foarte răspândită.

„De la mărturisirea puterii dumnezeiești vindecătoare a lui Iisus, omul vindecat de orbirea trupească ajunge la mărturisirea dumnezeirii lui Iisus întrucât el crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu și I se închină Lui. Orbirea spirituală ca incapacitate a unor oameni de a recunoaște în minunile lui Iisus Hristos prezența dumnezeirii Lui, de a crede în El și a-L mărturisi ca Mântuitor al omenirii, Care vindecă natura umană de păcat, boală și moarte, se manifestă și azi în multe forme: ateism sau ostilitate față de religie, nihilism sau indiferență față de valorile credinței, secularizare sau diminuare a vieții spirituale până la uitarea de Dumnezeu și de Biserică. Însă adesea oamenii care au trecut prin suferință și au cunoscut ajutorul lui Dumnezeu ca vindecare și eliberare sporesc în credință ca vedere spirituală a prezenței și lucrării lui Dumnezeu în viața omului. Desigur, este mult mai bine să ne întărim în credință fără suferință, prin rugăciune și fapte bune ca răspuns al nostru la iubirea lui Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul, Care ne dăruiește viață și sănătate, ajutor și înțelepciune”.

Comentarii Facebook


Știri recente