„Omul deplin al culturii româneşti” a fost pomenit la Bellu

Poetul naţional Mihai Eminescu a fost pomenit sâmbătă la mormântul său din cimitirul Bellu.

Slujba Parastasului a fost oficiată de Episcopul vicar Timotei Prahoveanul, cu prilejul împlinirii a 130 ani de la trecerea în veşnicie a marelui poet.

La finalul slujbei, Preasfinţia Sa a vorbit despre geniul Mihai Eminescu, „omul deplin al culturii româneşti”, care a numit Biserica „mama spirituală a poporului român”.

Ierarhul a evidenţiat dorinţa poetului de a intra în viaţa monahală, dorinţă transmisă unui gazetar apropiat, Constantin Arbore, prin intermediul unei scrisori.

„Hai să ne călugărim ca să scăpăm de lupi şi să mergem la mănăstire ca să aşternem acolo în letopiseţe istoria zbuciumată a poporului român”, a citat Preasfinţia Sa cuvintele marelui poet.

„Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a precizat că Eminescu „a simţit gândul eclezial încă din pruncie întrucât petrecea mult timp la Mănăstirea Agafton în apropiere de Botoşani unde avea mătuşe trei monahii, surori de-ale mamei lui”.

„Acolo, în liniştea mănăstirii, a înţeles multe dintre tainele credinţei”, a subliniat ierarhul.

Părintele Episcop a explicat că „această atmosferă avea să-l inspire (pe Mihai Eminescu – n.r.) să scrie despre slujbele văzute, despre ritualul simplu al înmormântării călugărilor şi să mărturisească şi el că mai are un singur dor să moară la marginea mării”.

„Nu dorea sicriu bogat, nu îi trebuiau flamuri, ci îşi dorea doar un pat împletit din tinere ramuri, făcând aluzii la rogojina care era un alt fel de împletitură cum văzuse la înmormântările călugăriţelor de la mănăstirea Agafton”, a declarat Preasfinţia Sa pentru Trinitas TV.

Mihai Eminescu

În data de 15 iunie 1889, poetul a trecut la cele veșnice în București. Două zile mai târziu, Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.

Mihai Eminescu, poet, prozator și jurnalist român, este considerat de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

A publicat pentru prima dată la 16 ani, iar trei ani mai târziu a plecat la studii în Viena. În timpul vieții s-a remarcat printr-o activitate publicistică prodigioasă.

Manuscrisele sale, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.

A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Foto credit: Bogdan Radu/Trinitas TV

Comentarii Facebook


Știri recente