În acest urcuș lăuntric spre praznicul împărătesc al Adormirii Maicii Domnului, se cuvine să amintim de ctitoria cu acest hram a Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov. Ansamblul monastic de la poalele Munților Făgăraș a avut, de-a lungul anilor, soarta ctitorului său, fiind bătut cu tunurile, părăsit, pentru a renaște prin purtarea de grijă a doi ierarhi de seamă ai Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania: Mitropoliții Nicolae Bălan și Antonie Plămădeală.
Stăpânirea familiei Brâncoveanu asupra moșiei Sâmbăta de la poalele Munților Făgăraș începe în anul 1654. La 11 martie, vornicul Preda Brâncoveanu arvunea acest domeniu de la văduva principelui Gheorghe Rácoczi I. Ulterior, la 28 mai 1654, fiul Susanei Lorantfi, principele Gheorghe Rácoczy II, atesta trecerea moșiei Sâmbăta în proprietatea lui Preda Brâncoveanu, nepotul domnitorului Matei Basarab. Considerat cel mai bogat boier din vremea sa, Preda Brâncoveanu a fost ucis la Târgoviște, din porunca domnitorului Mihnea al III-lea, în 1658. Cum fiul său, Papa Brâncoveanu, fusese asasinat în timpul răscoalei seimenilor din 1655, satul Sâmbăta a fost moștenit de nepoții săi, Constantin și Barbu. În 1678, după o perioadă când a fost confiscată de principele Transilvaniei, Mihai Apafi I, boierul Constantin Brâncoveanu reintră, în urma unor proteste, în proprietatea moșiei bunicului său.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
