Pornind de la etimologia cuvântului evangelion (veste bună), textul din Luca I, 26-56, suportul biblic al sărbătorii Bunei Vestiri, este socotit de exegeți o „evanghelie în Evanghelie”, descoperind o întreită bună vestire: către, de la și despre Maica Domnului. În primul rând, este o bună vestire către Maica Domnului, ca una ce a fost aleasă de Dumnezeu pentru ca Persoana dumnezeiască a Fiului să ia trup omenesc din ea. Beneficiara acestei vești extraordinare a pogorârii lui Dumnezeu este, în primul rând, Maica Domnului. Ea este cea aleasă să participe la taina iconomiei mântuirii într-un chip unic, zămislind trupește fără tată de la Duhul Sfânt, pe Fiul cel născut din veac fără mamă. Vestea cea bună către ea, este tocmai această intimitate extraordinară cu Persoana Fiului Care își ia trup din ea situație care o face unică și justifică titlul de „Născătoare de Dumnezeu”. Zămislind pe Fiul, doar în Maica Domnului „ca niciodată, inima omului cu inima Domnului au bătut și bat laolaltă” (Acatistul Rugului Aprins). Pe de altă parte, este o bună vestire și de la Maica Domnului. Evanghelistul Luca este singurul care redă evenimentul Bunei Vestiri, convorbirea Sfintei Fecioare cu Elisabeta, rudenia sa, precum și imnul Maicii Domnului. De unde știa Sfântul Evanghelist Luca aceste date? Ce izvoare a folosit pentru Evanghelia sa? Exegeții sunt astăzi de acord că una din sursele Sfântului Luca pe care le-a cercetat „cu de-amănuntul” (Lc. 1, 3) a fost și Sfânta Fecioară Maria. Numai din gura ei putea afla aceste lucruri autorul Evangheliei a III-a. Nu în ultimul rând, avem astăzi și o bună vestire despre Maica Domnului. Textul Sfântului Luca, deși nu spune nimic despre copilăria Maicii Domnului, prezintă totuși câteva date suficiente pentru a schița portretul religios-moral al Născătoarei de Dumnezeu. Astfel, ea este atât de curată, încât manifestă o familiaritate cu puterile îngerești, se tulbură, notează Evanghelistul, de „cuvântul” solului ceresc, iar nu de apariția sa. Prin răspunsul său, Fecioara Maria dă dovadă de multă maturitate duhovnicească, precum și de smerenie. Imnul pe care îl rostește la întâlnirea cu Elisabeta (Lc. 1, 46-55) ne arată deplina sa formație biblico-teologică.
Mai mult informații în Ziarul Lumina.
