Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași este nu doar una dintre cele mai vechi și mai frumoase construcții ale spațiului ortodox, dar și un lăcaș care, de-a lungul celor aproape patru secole de existență, a fost martor al unor importante evenimente religioase, istorice și culturale ce au depășit, nu de puține ori, granițele spațiului românesc.
La scurt timp după reactivare, Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” a intrat, pentru a doua oară în istoria sa, într-un amplu proces de reabilitare și restaurare, ce avea să îndepărteze urmele nepăsării și ale trecerii anilor, punând din nou în valoare inconfundabila amprentă arhitectonică a ctitoriei lui Vasile Lupu.
„De la ultimul proces de reabilitare, desfășurat la finele secolului al XIX-lea, biserica a avut multe de suferit, astfel că, la începutul anilor ’90, în urma expertizelor efectuate, s-a constatat că pereții prezentau fisuri serioase, iar turlele bisericii riscau efectiv să se dărâme. Această stare de degradare a fost accentuată și de infiltrațiile de apă, care afectau stabilitatea edificiului, astfel că procesul de reabilitare a început cu ample lucrări de drenaj al pânzei freatice din zonă. S-a trecut apoi la armarea pereților în întregime, urmărindu-se a se păstra neatinsă fațada exterioară și, pe cât posibil, pictura interioară, unde s-au făcut găuri de dimensiuni foarte mici și s-a injectat beton. Au fost lucrări laborioase, de o mare complexitate, încheiate prin curățirea sculpturii exterioare a pereților și hidrofugarea broderiei de piatră, procedură menită să o protejeze de intemperii. În momentul de față au fost începute lucrările la pictura interioară și sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să putem proteja în cele mai bune condiții această pictură și cu ajutorul unei instalații de climatizare. Legat de pictura bisericii, trebuie să precizez faptul că o serie de lucrări foarte prețioase din vechea frescă sunt păstrate în muzeul aflat în incinta Sălii Gotice, iar o altă parte se află în plin proces de restaurare. În felul acesta, în clipa în care monumentul va fi în integritatea lui restaurat, va fi o bucurie pentru toți credincioșii și pelerinii, precum și pentru toți ctitorii și binefăcătorii săi să putem reda în cele mai bune condiții, nu doar Iașiului, ci culturii și spiritualității românești, acest sfânt lăcaș, în care frumusețea artistică se împlinește zi de zi cu bucuria netrecătoare a rugăciunii”, a spus arhim. Nichifor Horia, starețul Mănăstirii „Trei Ierarhi” și exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor.
Considerată drept cea mai frumoasă ctitorie a domnitorului moldovean Vasile Lupu și supranumită, datorită frumuseții arhitectonice, „o simfonie a artelor în rugăciune”, biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” a fost mult admirată și lăudată de cronicarii vremii. În 1652, călătorul Paul de Alep nota că a întâlnit aici „o artă care uimește mintea vizitatorului” și că „nu se află loc nici cât ai pune un deget care să nu aibă sculptură”, în timp ce un alt călător vestit al vremii, turcul Evlia Celebi, spunea, șapte ani mai târziu, că „nu-i chip s-o descrii cu limba sau pana…”.
Mănăstire a patriarhilor și mănăstire a dascălilor
Ridicată de voievodul Vasile Lupu între anii 1637 și 1639, biserica mănăstirii a fost închinată, așa cum arată pisania în limba slavonă care se mai păstrează și astăzi, „Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur” și sfințită de vrednicul de pomenire mitropolit Varlaam al Moldovei la data de 6 mai 1639. Doi ani mai târziu, pe 13 iunie 1641, aici au fost așezate moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, aflate în prezent în Catedrala mitropolitană din Iași (în nișa ce a adăpostit odinioară sfintele moaște se află acum racla cu moaștele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, primite în dar de voievodul Vasile Lupu la 1650).
În 1642, Mănăstirea „Trei Ierarhi” găzduia Sinodul care a adoptat celebra Mărturisire de credință ortodoxă a mitropolitului Petru Movilă, iar în 1645, în biserica mănăstirii era uns patriarhul Paisie al Ierusalimului.
În același timp, colegiul lui Vasile Lupu, temelia viitoarei Academii Vasiliene, și tiparnița instalată aici (1840 – prima tiparniță din Moldova), în care se imprimă „Cazania românească” a mitropolitului Varlaam, masivul său tratat despre cele Șapte Taine ale Bisericii, Răspunsul la Catehismul calvinesc, precum și Pravila lui Vasile Lupu, prima antologie de legi a Moldovei, sunt dimensiuni care adaugă „Trei Ierarhilor”, pe lângă numele de „Mănăstire a Patriarhilor”, pe acela de „Mănăstire a dascălilor”, consacrându-i un rol esențial în păstrarea și promovarea credinței, învățăturii și spiritualității românești.
De altfel, de acest sfânt lăcaș și-au legat numele, alături de mulți alți mari oameni de cultură, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Titu Maiorescu sau B. P. Hasdeu, iar un lucru mai puțin cunoscut este faptul că aici, la „Trei Ierarhi”, s-au deschis pentru prima oară lucrările cenaclului „Junimea”.
De menționat că, odată cu zidirea bisericii, a fost construită și trapeza mănăstirii, cunoscută astăzi sub numele de „Sala Gotică”. În această sală a fost ospătat țarul Rusiei, Petru cel Mare, cu prilejul vizitei pe care a făcut-o la Iași în anul 1711, și tot de aici a fost dat, în anul 1821, prin vocea lui Alexandru Ipsilanti, semnalul de eliberare a Greciei de sub jugul otoman.
Un lăcaș renăscut sub domnia regelui Carol I
Jefuit și ars, de-a lungul secolelor, de năvălitori, zguduit de mari cutremure (1711, 1781, 1795, 1802), sfântul lăcaș lăudat odinioară pentru frumusețea de nedescris va aștepta ridicarea din umilință până după Războiul de Independență (1877). Ample lucrări de restaurare se vor efectua între anii 1882 și 1898, resfințirea bisericii având loc în 1904, sub domnia regelui Carol I.
După ce, în timpul regimului comunist, mănăstirea a funcționat ca muzeu, în anul 1990 a fost redată cultului, iar din 1994 a fost reactivată ca mănăstire pentru călugări, cu viață de obște și slujbe zilnice. (Reportaj realizat de Bogdan Crontz și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 20 martie 2013)
